cafeaCu ce ai putea să începi să vorbeşti atunci când nu te-ai văzut demult cu cineva? Despre lucrurile comune şi oamenii despre care nu ai mai auzit, poate. Despre ultimele proteste din stradă asortate cu păreri pro şi contra, despre pronosticurile legate de cât de târzie este toamna anul acesta, despre ce îşi doreşte să împlinească azi, mâine, anul acesta.

Dar atunci când întâlneşti prima oară o persoană? Poţi fi chiar tu, cititor nou sau vechi ce ajungi din întâmplare pe blog.

Ce îi laşi din monologul tău cu viaţa şi din pasiunea pentru cuvinte? Ce îl poate scoate din apatia zilei de luni – când nici iarba nu creşte – şi stârni interesul?

Ceva din acest septembrie, răcoros dimineţile şi destul de cald după amiezile, care ne ţine încă departe gândurile de o eventuală şi precisă iarnă. „Eventuală” pentru că încă nu ne vine a crede că tot verdele care ne înconjoară se va risipi în culori galben aurii, în cărămiziuri casante şi crengi dezgolite. Că tinereţea cu pasiunea de a căuta, descoperi şi întregi adevăruri în conştiinţa fiecăruia poate ajunge la o maturitate a cărei motivaţie să dispară. Dar, din fericire, tinereţea îşi are veşnicia în sufletul nostru, astfel că şi motivaţiile se trasformă la rândul lor în altele noi.

„Precisă” pentru că, asistăm la rotirea anotimpurile la fel cum ne simţim pe rând copii şi părinţi, inocenţi şi experimentaţi, atingând uşor maturitatea şi întrebându-ne, când am fost mai copii acum, când avem grijă de alţii sau atunci când vârsta corespundea cu starea de fapt?

 

O săptămână plină de culori senine în suflet şi în gând!