Category: Învăţături


10-lessonsCherie Carter-Scott este o personalitate extrem de cunoscuta si o fina observatoare a naturii omenesti.  Cartile sale au devenit extrem de populare, datorita temelor abordate si a modului in care este privit omul, atat din punct de vedere al personalitatii cat si al comportamentului si al interactiunii si comunicarii cu semenii sai.

Lectura cartii If Life Is A Game, These Are The Rules (Daca viata este un joc, acestea sunt regulile) il poate aduce pe cititor in fata unor adevaruri si detalii ce sunt, de cele mai multe ori, ignorate. Mai jos sunt zece lectii extrem de interesante, care merita comentate. 

Lectia nr. 1: Vei primi un corp

  • Corpul pe care il primesti la nastere este unic si, indiferent daca iti place sau nu, este al tau pe toata durata vietii.
  • Fii de acord cu el, accepta-l, primeste-l. Nu vei mai primi un altul, de-a lungul acestei existente pe Pamant.
  • Iar ceea ce e cu adevarat important, este ceea ce se afla inauntrul tau, dincolo de trupul fizic. Nu sunt doar vorbe.

 

Lectia nr. 2: Ti se vor da lectii

  • Pentru ca ai fost trimis in viata si ti s-a dat un corp, vei primi in continuare si lectii.
  • Viata este un sir nesfarsit de lectii din care, indiferent de varsta, sex, viata, timp si perioade temporale, vei avea de invatat de fiecare data.
  • Cu fiecare zi care trece, vei avea cate ceva de invatat.
  • Cu fiecare zi care trece, vei acumula experienta de viata.
  • Cu fiecare zi care trece, te vei lovi de cate ceva. Vei fi nevoit sa inveti, vei vrea sa inveti.
  • Iar traversarea acestor lectii, acumularea de experienta dau, de fapt, sens existentei tale.

 

Lectia nr. 3: Nu exista niciodata greseli. Doar lectii

  • Incercarile, reusitele, dar si greselile, fac parte din lectiile pe care le ai de invatat.
  • Victoriile fac parte din lectii. Experientele nefericite si nereusite fac parte din lectii.
  • Greselile sunt iminente – poate chiar necesare – pentru a atinge intelepciunea spirituala.
  • Este important sa-ti percepi greselile personale, dar si pe ale altora, ca facand parte integranta din procesul de invatare.
  • Este important sa iesi din ele cu fruntea sus si cu zambetul pe buze – zambindu-ti tie, zambindu-le celorlalti, iertandu-te, iertandu-i pe ceilalti, aratand compasiune, aratandu-ti compasiune tie insuti.
  • Iertarea inseamna stergerea datoriilor emotionale, eliberarea de orice resentiment sau sentiment de vina. Iertarea nu inseamna doar o lectie in plus, ci o lectie invatata, un pas urias spre ceea ce ti-ai propus.

 

Lectia nr. 4: Lectia se repeta, pana cand este invatata

  • Lectiile sunt repetate, pana la invatarea lor completa. Mai mult ca sigur ca asa este. Lectiile se incapataneaza sa revina ostentativ in viata ta, pana cand vei fi capabil sa le intelegi ca atare, pana cand vei intelege ca o greseala nu este un capat de lume, ci doar cel mult o lectie.
  • Provocarile, problemele, nemultumirile, toate acestea vor aparea in mod constant in viata ta, daca nu le percepi ca pe ceea ce sunt. Niste provocari, nemultumiri, probleme, LECTII din care ai intotdeauna ceva de invatat…
  • Eliminarea probemelor inseamna, de fapt, acceptarea cauzalitatii si asumarea propriei responsabilitati pentru ele.
  • Ca sa inveti o lectie, trebuie sa iti asumi greselile invatarii ei.
  • Trebuie sa iti asumi responsabilitatea pentru ele si pentru ceea ce ti se intampla – fara sa cauti vinovati in jurul tau, fara sa gasesti pretexte sau motive pentru nefericirea ta actuala.

 

Lectia nr. 5:  Nu incetezi niciodata sa inveti

  • Crezi ca, la un moment dat, vei termina de acumulat lectii si informatii.
  • Crezi, la un moment dat, ca ai invatat tot ce se putea invata. Ca mai mult de atat nu se poate. BA SE POATE.
  • Intotdeauna vei avea ceva de invatat. ALTCEVA.
  • Atata timp cat esti in viata, atata timp cat ai un trup si un suflet si te lasi prins in ritmul vietii, vei avea de invatat.
  • Asta, pentru ca nu exista etapa a vietii tale, din care sa nu ai de invatat.
  • Daca reusesti sa fii flexibil, sa-ti constientizezi punctele slabe, sa te desprinzi de obisnuinta, adaptandu-te schimbarilor, iti vei inlesni cu mult procesul de invatare si drumul catre multumirea de sine.

 

Lectia nr. 6: Nu exista un acolo, mai bun decat aici

  • Nu exista un acolo, mai bun decat aici – chiar daca asa pare.
  • Nu exista un acolo, mai bun decat aici, daca vrei sa fii fericit ACUM.
  • Ca sa fii fericit in acest moment, trebuie sa te bucuri de ceea ce ai in acest moment.
  • Trebuie sa extragi din ceea ce ai ACUM, ceea ce este mai bun.
  • Trebuie sa fii multumit de tine insuti, de punctul in care ai ajuns, de alegerile pe care le-ai facut, fara conditionari.
  • Ceea ce este aduce mai rapid fericirea, decat ceea ce ar putea sa fie, ceea ce ar putea sa fie in alta parte, in alte circumstante, in alte conditii, langa o alta persoana, intr-un alt timp, poate alta…

Lectia nr. 7:  Cei din jurul tau sunt oglinzi care te reflecta pe tine

  • Lasa deoparte tendinta de a-i judeca pe ceilalti, de a-i respinge, de a-i iubi, de a-i uri, de a-i tine la distanta.
  • O faci intr-un mod subiectiv, raportandu-te la lucrurile pe care le judeci, le respingi, le urasti sau le iubesti la tine insati.
  • Acceptarea de sine (cu felul tau de a fi, de a simti, de a gandi), asa cum este sinele tau, este o lectie pe care trebuie sa o inveti, ca sa ii poti accepta pe ceilalti, asa cum sunt ei.

Lectia nr. 8: Doar de tine depinde ceea ce ti se intampla in viata

  • Ceea ce ti se intampla in viata depinde de tine – si doar de tine.
  • Nu este un truism. Alegerea iti apartine.
  • Ai la indemana, la fel ca toti ceilalti, resursele necesare pentru a obtine ceea ce iti doresti de la viata.
  • Startul spre fericire se da de la aceeasi linie.
  • Ca sa reusesti, uneori trebuie sa inveti sa si pierzi, sa lasi sa plece, sa depasesti momente, sa ai curaj, sa indraznesti, sa visezi, sa-ti aduci aminte ca ai putere, sa crezi cu adevarat ca destinul tau depinde de tine.

Lectia nr. 9: Raspunsurile pe care le cauti se gasesc, de fapt, inauntrul tau

  • Toate raspunsurile pe care le cauti in jurul tau se gasesc, de fapt, inauntrul tau.
  • Asculta-te, stai de vorba cu tine, vezi ce-ti spun instinctele, vezi care sunt cele mai ascunse dorinte ale tale, vezi care sunt sentimentele tale cele mai profunde.
  • Ai incredere in ceea ce iti spun toate si ai incredere in tine.
  • Lasa-le sa te inspire. Lasa-le sa te transforme. Iti pot furniza cel mai precis si corect raspuns pe care l-ai primit vreodata.

Lectia nr. 10: Vei uita toate aceste reguli, la nastere.

 

Mai tare decât cartea

M-a sunat zilele trecute învăţătorul meu cu care nu am mai vorbit de zeci de ani (nu sunt atât de matusalemică, dar un telefon de la el mi s-a părut că m-a întors în antichitate) să îmi ceară să îi scriu o pagină pentru monografia Şcolii primare unde am învăţat despre cum a fost la şcoală cu el învăţător, cum am învăţat, ce activităţi şcolare şi excursii s-au organizat, etc. Nici unul din aceste lucruri nu mi le amintesc, despre carte şi învăţătură încep să am amintiri din clasa a cincea, unde părinţii mi-au spus că e greu, sunt multe materii, profesori exigenţi, că trebuie să iau numai note de la 8 în sus, 8 fiind accidental permis doar la matematică şi 9 la română, iar la restul materiilor 10, mai ales la istorie,  unde preda tatăl meu şi să fiu un model, că altfel cum ar putea el avea el pretenţii de la ceilalţi copii, dacă propria odraslă nu studiază.  Zis şi făcut. Până în clasa a 4-a cartea a fost o joacă, cu toţi copii din şcoala de la ţară îngrămădiţi în aceeaşi sală de curs, clasa întâi cu clasa a treia, apoi, anul următor, a doua cu a patra. Apoi rolurile se inversau. Ascultam împreună unii de la alţii, când citirea din clasa întâi, când matematica din clasa a treia, apoi aveam aceaşi oră de desen împreună sau plecam la cules de tot ce însemna floare în pădurea de peste drumul şcolii din primăvară până târziu în toamnă.  

În timpurile noastre am putea numi această modalitate didactică lucrul în echipă sau coachingul de grup, team building şi transfer de experienţă de la o generaţie la alta. Asta dacă cumva am crezut vreodată ca americanii sau europenii mai vestici au inventat eficienţa şi performanţa într-o organizaţie, ei doar au pus-o pe hârtie şi au standardizat-o, ca să ne jucăm din nou împreună, de data asta ca profesionişti. Tot suntem în anul 2012, Anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii.

În schimb, joaca şi plăcerea de a învăţa s-a transformat la un moment dat în lupta pentru note, în competiţia cu ceilalţi copii, în a demonstra că ştiu carte, în memorii dureroase despre eşecuri, pentru că deh, mi s-a spus că trebuie să fiu un model pentru ceilalţi copii şi ca atare asta cred că a însemnat că eu nu am voie să greşesc sau că ar trebui să le ştiu pe toate. Nici vorbă că aş putea vreodată să mă simt înfrântă sau descumpănită. Până am învăţat să fiu curioasă din nou, să îi iscodesc pe cei mai înţelepţi ca mine despre cum ar trebui făcute lucrurile şi să învăţ să nu mai dau ordine când vreau şi ce vreau, că Doamne Doamne ştie deja tot ce îmi doresc şi când e momentul pentru fiecare în parte, iar eu trebuie să îmi fac doar treaba mea de pământean.

Au trecut 30 de ani până să mă prind ce înseamnă să fii un model. Că tot ce ai de făcut este să te modelezi pe tine încontinuu, să te transformi, să accezi la nivele superioare de conştiinţă şi înţelegere pentru că, de fapt, ceilalţi oameni pe care îi priveşti, asculţi, simţi te inspiră şi provoacă, iar sufletul tău îşi doreşte să iubească atât întunericul cât şi lumina, să îşi aducă aminte că ni s-a dat familia, pentru că deşi avem un trup în viaţa asta, în care am ales să fim bărbaţi, femei sau copii la un moment dat, fiecare este un Creator în sine şi sufletele noastre au nevoie unele de altele să se conecteze între ele pentru a redeveni un întreg.  

Irina-Elena Aiacoboae

Cine a spus că singurul lucru constant în viaţă este schimbarea, nu ştiu. Ştiu că doar trecem invariabil prin acest proces de evoluţie conştient sau inconştient.

Inconştient trecem atunci când nu realizăm că multe din efectele pe care le resimţim în viaţă sunt ca rezultat al dorinţei de schimbare şi de evoluţie permanentă pe diferite planuri.

 

Când apare schimbarea?

Schimbarea intervine atunci când ne săturăm de realitatea pe care o percepem şi dorim să ne creăm o altă realitate care să se manifeste în ceea ce ne dorim să fim, realizăm, avem în viaţă. 

 

Cum se manifestă schimbarea?

Orice proces de schimbare a credinţelor şi convingerilor umane, creat de-a lungul vieţii fiecăruia dintre noi, ca urmare a experienţelor personale care au generat propriile convingeri, dar şi a celor pe care le-am asimilat din exterior, din mediul în care ne-am format, crescut sau evoluat este un proces natural care presupune atât urcuşuri (perioade de entuziasm, bucurie, încredere) cât şi „căderi mentale” (dificultăţi de adaptare, îndoială, temeri, lucruri care vin din trecut să infirme că nu este posibil ceea ce ne dorim sau care, dimpotrivă, să ne sprijine să ne modificăm percepţia pe care o avem asupra realităţii şi să rescriem credinţele personale).

 

Când are efect schimbarea?

Schimbarea propriu zisă are loc doar în condiţiile în care există un angajament la a creea ceva diferit, transpuns în practică prin noi idei, acţiuni care să ducă la o schimbare de atitudine şi comportamentală. Altfel, realitatea pe care vrei să o transformi va rămâne tot la stadiul de informaţie şi cunoştinţe.

 

Conştient sau inconştient?

 

A fi conştient de posibilitatea apariţiei acestor „căderi mentale”, înseamnă a nu le acorda semnificaţie ci a le vedea ca proces natural, a te transforma într-un observator al propriilor gânduri şi stări fizice şi emoţionale, a te detaşa, pentru că deja ştii că sunt rezultatul rescrierii unor noi credinţe. Ele nu ar apărea dacă nu ar exista un „început” de credinţă. Şi cum nu poţi să fii mai mult sau mai puţin însărcinată, înseamnă că deja este credinţa infiripată şi te transformă. Orice semn de îndoială este o oportunitate de a vedea în spatele ei credinţa, orice lucru care apare şi este oposul a ceea ce îţi doreşti o ocazie de transformare.

Cât durează acest drum, câte momente de descumpănire/încredere/împăcare nu ştiu. Depinde de fiecare.

Călătorie plăcută.

 

Irina-Elena Aiacoboae

Antrenor

Certitudini şi incertitudini

Sunt unele dorinţe pentru care este necesar să investeşti mai multă energie, răbdare, perseverenţă, consecvenţă. Uneoeri când simţi că parcă în sfârşit ai priceput cum merg lucrurile şi ai găsit reţeta care face să se mişte lucrurile îţi fuge pământul de sub picioare şi te trezeşti că de fapt nu ştii nimic, nu ai nici o certitudine că lucrurile merg în direcţia pe care ţi-o doreşti, că vorbele pe care le-ai spus nu au rezultatul scontat şi atunci un mecanism interior începe procesul de autoblamare care în fundal îţi spune că ai greşit ceva. Ai greşit ce ai spus, cum ai acţionat, ce ai cerut şi se manifestă nu doar cu o persoană sau cu un domeniu din viaţă ci cu mai multe, pentru că mecanismul nu face diferenţe, el a creat deja o stare interioară de nemulţumire, îndoială, neîncredere, o stare de abandon şi neputinţă.

Cu siguranţă, dacă am fi primit ceea ce ne doream în momentul respectiv şi aşteptările ne-ar fi fost împlinite, reacţia mentală ar fi fost una că am reuşit, învins, dorinţa s-a împlinit, am fi avut satisfacţie şi mulţumire.

Atunci când văd că starea mentală şi emoţională este devorată de incertitudini simt nevoia să îmi îndrept atenţia spre acele lucruri care deja ştiu deja cum funcţionează şi ce rezultate îmi aduc dacă fac lucrurile în felul pe care am învăţat să fac.

Mă duc spre domeniile unde lucrurile ştiu că sunt pe făgaşul pe care îl pot controla, îmi iau stabilitatea din lucrurile simple pe care le văd concret, care sunt reale, palpabile.

Mă ancorez în realitate, îmi pun picioarele pe pâmânt şi încep să îmi disciplinez gândurile şi emoţiile.

Îmi iau certitudinea şi siguranţa din relaţiile constante cu oamenii cu care am un cadru relaţional validat, unde ne simţim în siguranţă unii cu alţii, indiferent de reacţiile, stările şi problemele fiecăruia dintre noi.

Realizez că între mine şi tine este în regulă, că nu am ce să schimb nici la mine, nici la tine, că îmi place exact aşa cum suntem fiecare şi singurul lucru „imperfect” între mine şi tine este ea. Ea, „Relaţia”, acea entitate care se interpune emoţional între fiinţa mea şi fiinţa ta, care „trebuie” să arate într-un fel anume şi când nu arată cum a conceput-o mentalul mă debusolează.  Ea?

Realizez că nu mă mai deranjează nici o stare emoţională, nu mai îmi propun să te scot din tristeţe, furie, mânie, probleme ci este suficient să te ascult, să îţi validez stările emoţionale, pentru că şi tu, ca şi mine eşti la fel de puternic şi la fel de înţelept să îţi găseşti calea pe care o cauţi.

A acuza pe alţii pentru propriul nenoroc este semn al nevoii de educaţie. A-ţi acuza propria persoană arată că educaţia a început. A nu te acuza nici pe tine, nici pe alţii, e semn că educaţia a luat sfârşit. – Epictet

Irina Aiacoboae

Antrenor

Sunt o persoană empatică şi sensibilă. Lucru bun în multe circumstanţe, dar imi aduce deservicii când e vorba de starea proastă de spirit a celor care, uneori, mă molipsesc cu tristeţea, problemele sau îndoielile lor. Sau… ?

Ies din starea de vinovaţie şi mă separ pe mine de celălalt.

Pentru cei ce care au astfel de momente şi vor sa iasă din cutiuţa cu gânduri şi să vadă cu obiectivitate situaţia îi sprijin cu întrebări:

Ce faci să însemne despre tine sau despre relaţia voastră starea celuilalt?

(Poate că aceasta întrebare este cea mai importantă, dacă observi că legi comportamentul celuilalt de concluzii despre tine: ca ai greşit, că e ceva în neregulă, ca relaţia nu e ok, etc. Sau?)

Ce legătură are aşadar cu tine?

Ce ai vrea sa îi comunici?

Cu ce crezi că te-ar putea ajuta pe tine discuţia respectivă?

Ce aşteptări ai de la persoana respectivă? Sunt realiste?

În ce măsura crezi că ţi le-ar putea implini?

Daca ar fi vorba de altcineva decât acea persoana cum ai proceda?

Cu ce crezi că l-ai putea ajuta in momentul de faţă?

Pentru ce vrei sa îl ajuţi?

Ce iţi oferă ţie acea persoană?

Pentru ce poţi să îi fii recunoscător?

Pentru ce poţi să iţi fii ţie recunoscător?

Când s-a mai întâmplat ceva asemănator?

Ce ai invăţat din experienţa respectivă?

Ce altceva ar fi putut să se întâmple? Sau?

Care iţi sunt limitele în relaţia respectivă? La ce spui NU, la ce spui DA?

Ce iţi doreşti tu?

Deşi ultimul lucru potrivit în astfel de provocari sunt sfaturile, am totuşi unul:

Nu ramâne în trecut. Gândeşte şi acţionează diferit de fiecare dată, pornind din prezent, pe baza experienţelor trecute, ţinând minte ce vrei sa obţii in viitor, cu hotărâre şi determinare. Asta dacă există un scop, dorinţă, ţel, material sau imaterial.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor

%d blogeri au apreciat asta: