Tag Archive: Viata


Prea cald pentru luna mai

IMG_7908Cunoşti senzaţia de rătăcire printre alei presărate cu tomberoane verzi şi maşini parcate acolo unde ar trebui să circule pietonii, pietoni traversând pe acolo unde ar trebui să treacă maşinile, graba greoaie a tramvaielor sau troleibuzelor ce îşi scutură călătorii ori de câte ori şoferul se înfrânează din a intra în vehicolul micuţ din faţa lui sau a da peste persoana aeriană care nu se gândeşte decât unde trebuie să ajungă şi nu cum să o facă în siguranţă.

Ridici ochii. Poţi să vezi griurile blocurilor pătate de vreme, înobilate de grafitti neînţelese, ascunse de reclame colorate, obsedante, care te invită la fericire şi mulţumire indiferent de ce cumperi, fie fusta alb negru înflorată, fie excursia la malul mării, fie telefonul ultima generaţie de care nu te mai desprinzi până când altă jucărie devine mai de preţ.

Sunt acolo. Muşcate roşii la ferestre, în pervaze obraznice la ferestre sau pe lângă o terasă cochetă ce îşi ademeneşte clienţii cu profiluri culinare care de care mai îndepărtate, dar şi cele autohtone, încrezătoare în propria putere de seducţie sau, mai curând, a micilor, a berii şi cotletelor de porc ce nu dau niciodată greş.

Rămâi atent la semafoare, la schimbările de culoare, traversezi pe lângă florăreasa cu crini albi şi garofiţe, iar mai încolo o găseşti cu bucheţele de lotuşi albi sau roz invitând trecătorii să îi ia cu ei. Nu, nu era aceeaşi, dar deja chipurile se amestecă, poate doar să reţii vreun detaliu vestimentar mai strident care apare în peisaj.

Nu e miros de baltă sau iaz, e mirosul Dâmboviţei peste care traversezi, care când are apă, când vezi că s-a scurs totul în direcţia canalelor însetate de alge, peştişori, broaşte. Soarele îşi alege în fiecare seară cea mai bună poziţie de asfinţit, la capătul râului, parcă la începuturile izvoarelor. Îl vezi de pe mijlocul podului cum îşi aruncă reflexele peste firicelul de apă şi peste clădirile ce îi ies în cale privitorului de la el până la cerul sângeriu, cu incredibile reflexii purpurii, de parcă atunci Dumnezeu a inventat culoarea mov pentru muritori.

Din loc în loc, miroase a gunoaie putrezite în vreun colţ de grădină sau teren părăsit pe care locuitorii învecinaţi depozitează ce nu le mai trebuie. Îţi ţii respiraţia până la următorul colţ, unde poate ai noroc să respiri în voie lămâiţa agăţată pe garduri. Dacă eşti suficient de înalt scrutezi peste garduri în curţi să vezi ce culoare au trandafirii care înmerismează discret sau întorci capul să vezi de unde adie cu patimă iasomia.

E sfârşit de mai, amestecat cu iulie, când fierbinte, când ploios, cu nori dornici de roadele pământului, cu raze blânde spre seară şi aprige la prânz, căci, da, a venit vara.

E dimineaţă iar şi iar, cafeaua aburindă nu e suficientă să te trezească din somnul profund, dar mai vine una şi încă una până când agitaţia urbană funcţionează mai bine ca orice alt stimulent şi, gata, ai intrat în peisaj.

Reclame

Săptămâna asta

Săptămâna asta am aruncat documente vechi de ani de zile ce zăceau în dulap, am arhivat tot ce era pe birou şi acum nu mai am dosare, bibliorafturi, hârtii pe birou ci doar agenda de lucru, calculatorul şi instrumentele de scris. Am pregătit oameni să ştie ce ştiu eu.

Am aruncat haine şi încălţări uzate de care mi-era greu să mă desprind, geantă de laptop grea, deteriorată, plină de amintiri, obiecte pe care nu le folosesc de multă vreme, emoţii negative. AM FĂCUT SPAŢII GOALE.

Săptămâna asta am făcut viaţa mai uşoară unei colege căreia i-am luat durerea de cap cu mâinile mele. M-am relaxat şi eu un pic în timpul ăsta şi am văzut că fiecare reacţionează diferit la vindecare.

Am sprijinit colegi care aveau nevoie disperată de o decizie şi în câteva ore m-am folosit de toate resursele şi oamenii care mi-au ieşit în cale pentru a trece la acţiune şi a avea rezultatul dorit în condiţiile date şi i-am lăsat să preia ei de unde acolo de unde aveau ei alte idei şi competenţe. Am intrat în pământ de ruşine pentru câte greşeli am făcut pe parcurs şi am primit aprecieri că în situaţii de criză mă descurc excelent. Am văzut că sunt doar o părticică din într-un întreg proces şi am renunţat a control. Am văzut că deciziile cele mai potrivite sunt atunci când judeci limpede şi faci lucrurile să fie cât mai simple. Am primit recunoştinţa.

Săptămâna asta am spus că nu mai pot să fac ce mi-am propus, am obosit şi o las pe data viitoare şi am găsit înţelegere.

Săptămâna asta am petrecut timp cu Sora mea şi ne-am jucat de-a Da şi Nu fără supărare. Am aflat că sunt neiertătoare şi că este în regulă şi această parte din mine. M-am împacat cu oamenii irascibili şi cu mine după ce i-am ascultat cu atenţie şi am recunoscut că aveau dreptate.

Am transformat şedinţe unde se stabileau doar termene pentru lucrul individual în şedinţe unde oamenii lucrează împreună şi aplică ce au învăţat în grup fiecare la el în departament.

Am sprijinit oameni să îşi vadă frumuseţea, să îşi găsească scopul, raţiunea de trăi şi să se bucure de viaţă.

Mi-am dat timp mie, mi-am dat voie să plâng, să râd, să mă detaşez, m-am predat vieţii.

Irina – Elena Aiacoboae

Antrenor de Viaţă

Mă întorc în Noapte

Ai fost primul din cei patru bunici care ai plecat

Pe furiş, doar câteva zile ţi-a luat ca să te hotărăşti

Să te duci acolo de unde ai venit şi să ne laşi singuri

Am plecat şi eu în lume să te caut, să mă găsesc.

 

Te-am găsit din ce în ce mai des în bărbaţi care

Îţi poartă numele, sunt blânzi şi calzi şi mă îndrăgesc,

Ce văd în mine o mică minune venită pe lume

Aşa cum tu m-ai văzut prima oară când m-ai ţinut în braţe.

 

Bărbaţi care ştiu să povestească şi au scris frumos ca tine,

Care mă îndeamnă să aştern la rândul meu cuvinte

Şi îmi spun că sunt fericiţi că trăiesc şi îi hrănesc

Cu ale mele doruri, ghiduşii şi sete de ascultare.

 

Nu te-am iertat că ai plecat fără să îmi spui ce ai de gând

Atâta vreme cât mai sunt bărbaţi şi relaţii care se răcesc

Peste noapte. Atâta vreme cât telefonul nu sună să îmi spună

Ce au de gând, de ce, pentru ce, cu mine cum rămâne?

 

Peste noapte am aflat că nu mai eşti, ai murit,

La telefon era altcineva şi de atunci am ucis mesagerul

Nici un telefon nu mai sună să îmi spună adio,

Eu tocmai m-am gândit că ne placem, că ne potrivim.

 

Te pot plânge în sfârşit în linişte, lacrimile mă încălzesc,

Vara nu mai e toridă, iarna nu mai mă îngheaţă

Noaptea nu mai înseamnă plecare, ziua abia vine

Nici un final nu a fost scris, doar repetat la nesfârşit.

 

Poate nu e loc de adio? Hai să facem loc.

 

 

Bunicului Dima (Dumitru Bezrodnîi)

 

Irina-Elena Aiacoboae

Care este visul tau?

Irina Aiacoboae - "Visul"

Astazi voi vorbi despre vise. Te invit sa incepi sa visezi alaturi de mine.

In 11 octombrie 2010 am fost invitata la Gala Nationala LifeCare, de la Teatrul National Bucuresti, de catre vara mea, Magda Aiacoboae, careia ii multumesc pentru ocazia pe care mi-a oferit-o de a vedea recunoscuta, sarbatorita si apreciata o frumoasa echipa de oameni care impartasesc un vis si o viziune comuna.

Intentia mea a fost sa il ascult pe Paul Martinelli, care este al 5-lea vorbitor motivational din lume, este coach si consultant. A fost o bucurie sa il ascult si sa il vad pe scena, sa il vad impartasind oamenilor din intreaga lume experienta lui si povestea lui absolut fantastica.

Ce mi-a ramas in minte a fost momentul cand ne-a spus ca este onorat de a fi alaturi de oamenii care fac parte din familia LifeCare si ca povesteste oamenilor din lumea intreaga despre povestea a doi frati romani, Cristian si Dan Onetiu din Timisoara, care acum 5 ani au plecat impreuna la drum cu un vis si o viziune, astazi visul LifeCare fiind o afacere si un mod de viata extins la nivel national, cu peste 35.000 de clienti parteneri si care a inceput expansiunea internationala. Iata ca si din Romania pot porni afaceri nationale si internationale, pe care sa le livram si altor popoare! Bravo lor!

Ma consider o norocoasa. In meseria mea de antrenor de viata (life coach) lucrez cu oameni si cu visele lor. Oamenii pe care ii antrenez au vise din cele mai frumoase: sa isi dezvolte propria lor afacere, sa aiba libertate financiara, sa aiba timp pentru familia lor si calatorii; sa se casatoreasca cu barbatul iubit, sa aiba copii si sa fie bunice; sa isi descopere potentialul si sa deschida o scoala de dans; sa faca handbal de performanta, sa dezvolte o cariera in domeniul energiei regenerabile, sa aiba o familie fericita si abundenta in viata lor.

De asemenea, am in jurul meu oameni care doresc sa scrie carti, sa faca filme despre pasiune, sa fie cei mai mari artisti plastici in 5 ani, sa antreneze prin pictura oamenii in dezvoltarea lor personala, sa cultive campuri de levantica. Vise nebune, oameni frumosi.

Visul meu este sa hranesc visele oamenilor, sa le dau viata, sa le cultiv, sa le ingrijesc, sa ii ghidez pe oameni sa isi descopere resursele interioare care materializeaza visele lor, sa ii conectez cu interiorul lor si cu bogatia lor inepuizabila. Visul acesta ma implineste, imi da bucurie, placere, satisfactie, da un sens vietii mele.

Cine ma ghideaza in acest proces? Visele oamenilor pe care eu le ascult si cu multa grija, atentie si consideratie, onorez acest proces de ghidare interioara astfel incat fiecare persoana sa gaseasca pasii cei mai potriviti in drumul spre atingerea visului lor. Oamenii cu care lucrez, care m-au luat ca partener si antrenor de viata, au vise marete si, pentru ca sa le atinga, au rabdare, incredere in ei insisi si in acest proces de evolutie interioara si exterioara si lucreaza pe termen lung cu ei insisi.

Ce se intampla in timpul sesiunilor de coaching? Oamenii se conecteaza la resursele lor interne, vad clar lucrurile care functioneaza in viata lor si care nu functioneza, au posibilitatea sa faca constient alegeri si sa se indrepte cu usurinta spre pasul urmator in atingerea dorintelor lor, fara sa se simta coplesiti de multitudinea planurilor si obiectivelor pe care le au. Si, cel mai important lucru, este că incep sa creada in visele lor, pentru ca sunt cel putin doi oameni care cred in acesta, clientul si antrenorul!

Cine conduce aceasta sesiune este cel care vorbeste despre visele lui, despre obiective, preocupari si provocari, este clientul, eu il urmez, il ghidez si il sprijin in procesul lui de constientizare si de eliberare a potentialului lui creator.

Cum am ajuns aici? Am reusit sa imi ating visul in timp, dupa ce am lucrat cu mine si mi-am canalizat energia si dragostea catre ce imi place sa fac, ce ma bucura si ma implineste. Si nu este singurul vis pe care il am, imi doresc sa scriu carti, sa organizez evenimente de dezvoltare personala, sa am familia si copii pe care mi-i doresc, sanatate, bani, timp liber etc. Pentru ca sunt multe dorinte si multe planuri, pentru ca imi doresc sa fac performanta in meseria mea, mi-am luat un antrenor. Numele ei este Andreea Voroneanu, este un om extraordinar, care pune dragoste si pasiune in ceea ce face zi de zi, care lucreaza cu inima si cu sufletul oamenilor. Imi place sa o numesc „angel coach-ul” meu.

Te invit aici sa faci un prim pas si sa scrii despre visul tau, sa il impartasesti cu oamenii din viata ta, pe care ii cunosti si pe care nu ii cunosti, sa fii liber cu tine si cu cei din jurul tau, sa te bucuri de viata si de fiecare pas pe care il faci in viata, oriunde iti doresti sa ajungi.

Drumul si raspunsul final sunt in interiorul tau.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Alege cu inima

Sujith Sydney

Ai 20 de ani? 30 ? 40? Poate mai mult?

Esti la inceput de drum in viata, esti la momentul cand iti alegi cariera sau esti la o rascruce de drumuri, cand iti doresti sa faci altceva in viata? Ai de facut o alegere majora sau poate ceva care conteaza pentru tine o perioada mai lunga de timp?

Intreaba-te

Incepe prin a te intreba ce ti-ar place sa faci cu adevarat, ce te inspira, care iti sunt talentele si abilitatile naturale, ce activitate te-ar motiva, dincolo de aspectele materiale, astfel incat sa te simti motivat sa faci acel lucru si sa il faci cu placere si cu drag.

Vei petrece o perioada buna invatand, acumuland deprinderi si cunostinte, vei merge zilnic la un loc de munca sau vei avea o afacere a ta, ani de zile. Conteaza enorm ca in spatele obiectivelor si actiunilor tale sa existe un motor intern care sa te puna in miscare cu usurinta si cu bucurie.

Daca nu vezi in tine ce ti-ar place sa faci, poti sa incepi sa ii intrebi pe ceilalti si sa asculti pe cei din jurul tau, sa vezi pasiunile lor si sa realizezi ca unele pot fi si ale tale.

Fii tu insuti convins de alegerea pe care o faci

Vei avea parte, poate de impotriviri, de pareri pro si contra, de la familie, prieteni, colegi, societate. Iti vei dori poate sa alegi ceva, dar in acelasi timp ai de ales intre mai multe optiuni, fiecare cu avantajele si dezavantajele ei, vei fi indecis, nu vei sti ce sa alegi si cu toate acestea ai de facut o alegere. Nu te astepta ca toata lumea sa iti aprobe alegerile, atata vreme cat nu esti tu insuti convins 100% ca acela este lucrul pe care il ai de facut.

Ramai deschis

Incepe sa iti asculti inima. Tot ce ai nevoie sa stii se afla deja inauntrul tau, tot ce ai de facut este sa iti pui intrebari dupa intrebari, sa sondezi sufletul si mintea ta, astfel incat la un moment dat sa gasesti in interiorul tau raspunsul corect. Poti sa auzi un raspuns din afara ta, de la altcineva, dar pana nu vei avea un „aha”, o strafulgerare ca si cum acesta era raspunsul pe care il cautai de atata vreme, nu va sti cu adevarat ca acesta este raspunsul pe care il cauti si calea ta.

Priveste in viitor

Ce realizari crezi că trebuie să ai în viaţa ta, astfel incat sa consideri că viata ta a fost traita din plin si ai avut satisfactii? Cum ar arata pentru tine o viata cu regrete putine sau fara regrete?

Alege sa iti urmezi visul

Indiferent daca stii ce vrei sau nu de la viata, indiferent daca stii sau nu ce este important pentru tine si unde vrei sa ajungi, viata tot te va duce undeva, tot vei ajunge undeva.

Ce ar fi daca ai tu conduce acest proces in directia in care ti-o doresti si ai realiza in viata ce este cu adevarat important pentru tine?

Renunta la ce te tine in loc

Renunta la „nu pot, este greu” sau la orice altceva iti apare ca fiind imposibil pentru tine. Daca vrei!

Intreaba-te ce te tine de fapt pe loc? Ce tolerezi la tine sau la cei din jur?

La ce te concentrezi de fapt? La obiective, la visuri, la actiuni sau la plangeri? Ca este posibil sau ca nu este posibil sa ai ce ti-ai propus?

Ti-e frica sa nu gresesti? Da-ti voie sa gresesti! Nu este nici o catastrofa, decat daca faci tu din asta o catastrofa. Cum ai putea sa inveti, sa evoluezi, sa mergi mai departe pe drumul tau, daca ti-e frica sa pasesti? Poate ca ai sa constati la un moment dat, ca, tocmai ce ai considerat a fi o greseala, a fost cel mai bun moment sa inveti si sa evoluezi, mai mult ca dupa toate succesele pe care l-ai avut. Nu ai sa realizezi cum s-au aranjat evenimentele din viata ta, decat dupa ce ai trecut de ele, cand ai sa te uiti in spatele tau.

Cauta solutii

Mintea noastra este deosebit de creativa, subconstientul nostru este plin de suprize, atunci cand suntem dispusi si deschisi sa investigam dupa noi si noi idei.

Noteaza-le pe o hartie, bucura-te de fiecare idee care iti vine, oricat ar parea de imposibila sau ciudata.

Da voie ideilor sa iasa la suprafata, sa vina la tine, sa te surprinda cand si in ce forma apar.

Viata este plina de surprize

Uneori poate drumul pe care ni-l imaginam pana unde vrem sa ajungem nu este tocmai drept si apar diverse alte trasee pe care le urmam, nu avem de unde sa stim nici ce urmeaza, nici cum ajungem acolo unde ne dorim.

Desi ne dorim, intr-un fel sau altul sa stim ce urmeaza, daca am sti, ar fi plictisitor si de fapt, nu ne-ar fi de nici un folos, am indeplini niste predictii.

Viata este un miracol, viata este un joc de descoperit, viata are farmecul ei care te asteapta sa il descoperi moment de moment.

%d blogeri au apreciat asta: