Tag Archive: Sanatate


Eşti diferit!

De două săptămâni de zile sunt la Băile Felix unde îmi petrec vacanţa şi fac tratament pentru coloană. La afecţiunile pe care le am în dotare, este necesar să am grijă să fac recuperare medicală din când în când şi să îmi întreţin coloana. Am ales anul acesta zona bihoreană care m-a fermecat prin dulceaţa şi carisma oamenilor locului. Nu încetez să mă minunez de cât bun simţ şi de câtă grijă au de turiştii şi clienţii lor pe aici. Dar asta e altă poveste.

Pe lângă procedurile pe care le am de făcut, merg la piscina cu apă termală. Când vremea a fost rece câteva zile suportam cele 38 de grade ale apei din piscină, dar când s-a încălzit afară, apa din bazin devenise de nesuportat pentru mine, pentru că în zona unde îmi plăcea să stau, cu apă mai adâncă erau curenţi de apă fierbinte. Am renunţat să mai stau acolo. Eram supărată pentru că vedeam că alţi oameni rezistau fără nici o problemă, dar nu am mai suportat temperatura apei şi m-am îndreptat spre ieşire. Constat că în cealaltă parte a bazinului, deşi apa era cam mică pentru mine apa era acceptabilă, aşa că am mai zăbovit pe acolo.

Îi povestesc mamei că nu suportam temperatura apei în bazin şi mă întreabă nevinovată dar ceilalţi oameni cum o suportă? La care m-am enervat şi îi răspund răspicat: Eu nu sunt ca ceilalţi oameni!

Nici nu mi-am dat seama ce am scos pe gură la un moment de nervi. După câteva ore realizez că, da, eu nu sunt ca ceilalţi oameni, sunt diferită şi asta nu înseamnă că sunt specială sau mai cu moţ, mai bună sau mai puţin bună ca altcineva. Pur şi simplu sunt diferită şi că este necesar să îmi caut singură lucrurile şi locurile în care mă simt bine şi în largul meu,  precum şi terapiile care mă ajută pe mine.

Văzusem acum 2 săptămâni un videoclip postat de Alain Gardon în grupul de Metasysteme Coaching de pe Facebook cu Thandie Newton: Embracing otherness, embracing myself – Îmbrățișându-i pe alții, îmbrățișindu-mă pe mine.

Este povestea unei mulatre care toată viaţa ei a căutat să fie ca ceilalţi oameni şi suferinţa acesteia până în momentul când a realizat că ea este diferită şi că nu are de ce să caute să fie ca ceilalţi. Pe moment am rămas doar cu povestea, o oarecare poveste, nu am văzut că în povestea ei încă eram eu, cea care încă mai căuta să fie ca ceilalţi oameni. Dar povestea a rămas undeva în subconştient şi a ieşit la suprafaţă când s-au adunat suficiente elemente pe care să le pun cap la cap şi să văd eu însămi ce aveam de văzut şi înţeles.

Înţelesesem de-a lungul timpului că oamenii sunt diferiţi, îi ascultam şi îi luam pe fiecare în parte aşa cum era, dar că eu sunt diferită abia după 38 de ani am înţeles. Eu sunt eu acum are un sens.

Până acum încercasem diverse terapii pentru că îi ajutaseră pe alţi oameni şi mă supăram că la mine nu aveau efectul benefic pe care îl avuseră la ei, victimă întruchipată.

Am ales iniţial împreună 3 proceduri cu doctorul balneolog pe care le-am considerat potrivite și mi-a spus că dacă nu mă simt bine cu ele să vin să mi le schimbe. La una am rezistat vreo 7 zile, dar apoi nu am mai suportat înţepăturile electrice şi m-am dus şi am cerut eu altceva, fără vreo certitudine că acestea îmi vor fi mai de folos. Mă vor ajuta mai mult? Nu ştiu, dar o să le încerc. Şi de data asta sunt responsabilă să fac tot ceea ce este necesar să mă vindec. Parcă e altă atitudine acum, nu mai mă gândesc la ce face bine la alţii ci la ce îmi face bine mie şi cum să găsesc ce mi se potriveşte mie.

Câtă uşurare este când nu te mai raportezi inconştient la oameni ca să fii la fel ca ei. Să fii tu. Să îți găsești drumul tău.

Mă uit la pădurea din fața mea și îmi imaginez că este viitorul. Mă uit și devine din ce în ce mai clar, nici urmă de incertitudine și de nesiguranță. Dacă este senin văd fiecare nuanță de verde, fiecare copac, spațiu liber, chiar dacă nu disting soiurile de arbori. Ce este după pădurea aceasta? O altă pădure, pe care o voi cunoaște și la care voi ajunge numai după ce ating și trec prin prima pădure. De ce m-ar mai interesa acum următoarea pădure când cea din fața mea este încă în fața mea?

Parcă am îmbrățișat toate incertitudinile din lume și tot ce am de făcut este să ajung la prima pădure pe care o văd clar.

Tu cine eşti în viaţă? Victimă sau responsabil?

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Daca a fost vreun lucru pe care mi l-am dorit vreodata cu ardoare, a fost sa fiu sanatoasa. Ca noi toti care am trecut prin perioade in care am incercat dureri fizice sau emotionale.

Istoric

Am avut o operatie de hernie de disc cand aveam 28 de ani (era ultima solutie la momentul respectiv sa scap de durerile atroce pe care le aveam atunci). Incercasem fizioterapia, reflexoterapia, acupunctura, laserterapia, medicatia, orice auzisem si tot a trebuit sa apelez la un chirurg ca sa ma simt mai bine. M-au mai lasat durerile, dar dupa 2 ani, dupa un RMN constat ca hernia a revenit si s-a mai adaugat si o spondiloza cervicala.

Fac gimnastica medicala 1 an si jumatate, durerile persista, ma obisnuiesc cu ele, invat ca in criza e necesara odihna si sa iau antiinflamatoare si ca trebuie sa am rabdare sa ies din criza. Gasesc un osteopat, chiropractician, cu multe cazuri in care intervenise cu succes si ameliorase starea pacientilor si care in situatia mea nu a reusit sa-mi imbunatateasca cu nimic starea. Petrec 3 saptamani la mare cu namol si tratamente specifice. Nici o imbunatarire, ba mai mult, la cateva zile se declanseaza o criza.

Gata, refuz sa mai fac gimnastica pentru imbunatarirea starii spatelui, refuz orice tratament exterior, in afara de antiinflamatoare in criza.

Dorinta

Imi amintesc ca vorbeam odata cu o prietena – Antrenor si ca i-am spus ca m-am saturat sa fiu dependenta de gimnastica, fizioterapie si orice alt remediu (care oricum nu functionasera asa cum asteptam) si ca imi doresc pur si simplu sa fiu sanatoasa.

Si in noiembrie 2010 am inceput sa lucrez cu mine intens la capitolul Sanatate si sa vad ce face sa imi declanseze crizele, pentru ca existau si perioade in care ma simteam bine si eram bine  si altele care nu intelegeam cand, cum, de ce apareau durerile de spate.

Nu exista nimic in exterior

Primul lucru pe care ti-l spune cineva cand ii povestesti ca ai dureri de spate este care sunt motivele pentru acest lucru. Care sunt lucrurile pe care le-am auzit eu sau le credeam eu a fi cauze?

–         Vremea, ceata, ploaia, diferentele de temperatura. Nu spun ca nu or avea vreo legatura pentru unii oameni, dar cum se intampla sa ma simt bine si cand ploua si cand e frig? Constat ca nu este o regula, ca ma simt bine si cand ploua si cand e frig.

–         Activitatile fizice. O activitate fizica prelungita in casa, cum a face curatenie ma  determina sa am o criza. Angajez o persoana care sa ma ajute la treburile in casa si inainte de a incepe ea sa lucreze in locul meu am alta criza. Ceea ce ma face sa vad ca nici aceste lucruri nu contribuie direct la felul cum ma simt.

–         Curentul. Exista vreo sperietoare mai mare in zilele noastre decat curentul pentru cei care sufera de dureri de spate sau de cap si acuza curentul, geamul, vantul, aparatul de aer conditionat pentru felul cum se simt? Refuz cu indarjire sa cred ca aceasta miscare de aer care se numeste „curent” imi declanseaza crizele de spate! Si mai mult, doar in Romania exista aceasta sperietoare numita „curent”. In Spania de exemplu nu au auzit de asa ceva si nu tremura cand un geam sau o usa este lasata deschisa si se tem ca ii imbolnavesc de ceva.

–         Inaltimea. Dat fiind faptul ca sunt inalta m-a facut sa cred o perioada ca e o cauza a subrezeniei coloanei mele. Am cunoscut persoane care sunt mignone si se plang de aceleasi dureri.

–         Nu sunt o fire sportiva. Da, am crezut si ca din cauza aceasta am avut probleme cu coloana. Am cunoscut si alti oameni, care nu au facut sport la viata lor si nu au avut problemele mele de sanatate.

–         Activitatea sedentara. Da, aceasta ar putea contribui la o intepenire a spatelui, atata vreme cat nu alternezi activitatea pe care o faci la birou cu ceva miscare si uiti de tine.

Bun, sunt multe altele, se pot scrie pagini intregi despre cat de inventivi suntem sa gasim un „vinovat” exterior pentru durere, o explicatie in final.

In schimb, continuand sa crezi aceste lucruri ajungi sa constati ca de fapt tu nu poti sa schimbi mai nimic.

Ce se intampla totusi cand apar aceste crize?

Pentru mine a devenit evident ca atunci cand am o suparare, o frustare, un motiv de nemultumire care nu e exprimat, scos la iveala si dat drumul sa se elibereze, apare o criza de spate.

Uneori poate mintea spune ca totul e in regula, incearca sa acopere o evidenta, dar organismul reactioneaza mult mai puternic la subconstientul care resimte ca e ceva care nu provoaca placere si deranjeaza si semnaleaza clar printr-o durere acuta in organism, indiferent unde se localizeaza aceasta.

Habar nu aveam pana recent cat de puternici suntem si cat de intelept este organismul care avertizeaza instantaneu ca e ceva in neregula si ai de luat masuri.

Citisem de mult despre legatura dintre minte, gandire si sanatate, intelegeam ca este posibil dar nu vedeam cum pot eu sa ma insanatosesc folosindu-ma doar pe mine in acest proces de autovindecare.

Ce iti spune tie corpul tau?

Am inceput sa ascult ce spune corpul. Pare straniu sa asculti ce spune coloana, dar este tot un proces de ascultare, a ceea ce ne transmite ceva sau cineva.

In mod clar, atunci cand este suferinda imi spune sa am grija de ea, sa ma odihnesc, sa ma relaxez, sa ma bucur, sa ma simt bine, sa fac orice care ma face sa simt placere.

Tu si sanatatea ta

Cu siguranta nu ne indentificam cu sanatatea noastra, cu afectiunile sau cu starile de spirit. Pe moment poate fi prioritar sa te preocupi de sanatate si da sa ai grija de tine, dar a tine focusul pe faptul ca esti suferind e doar o scuza sa faci altceva in viata sau sa te bucuri cu adevarat de viata si doar sa continui sa fii bolnav. Si viata ta nu inseamna boala, viata este mai mult decat atat.

Primul pas ar fi sa incetezi sa vorbesti despre boala, suferinta si sa te preocupe subiectul boala. A muta intentia pe a fi sanatos este cu totul altceva.

Ce iti place?

Daca acum ceva vreme dura 2-3 zile sa imi revin dupa instalarea unei crize, acum in 2-3 ore imi revin la normal. Vad ce m-a deranjat sau suparat, vorbesc cu cineva despre asta si de obicei aleg o persoana pozitiva, care se bucura de viata, care ma inspira si care imi aduce aminte de pasiunile mele si de ce imi place sa fac si vorbim despre ele. Si in scurt timp toata vibratia mea se ridica, placerea si bucuria coboara in corp si in minte si am iesit din intepenirea care se instalase, fiindca acum ma preocupa altceva, am un vis la care lucrez, ma inspira si ma incalzeste.

Suntem Vindecatori

Nu odata, avand o durere in corp, mi-am mutat toata vibratia (emotii, ganduri, actiuni) spre cu totul altceva, decat ceea ce simteam fizic, ceva intens si care ma provoca si imi placea, iar durerea a disparut instantaneu.

Astfel, capacitatea noastra de autovindecare este mai puternica decat orice alt remediu si functioneaza 100% in orice situatie.

A fi Vindecator inseamna pentru mine a avea capacitatea de a observa si a avea puterea de a lucra cu tine si a aplica ce stii ca functioneaza pentru tine, oricare ar fi lucrul acela, inseamna a fi bland cu tine, a te folosi de toate resursele pe care le ai si a ajunge sa pretuiesti Viata in toate formele ei.

Multa, multa sanatate!

Cu drag,

Irina Aiacoboae

PS Va cer o mica Favoare: Daca va placut acest articol va rog sa il impartasiti si cu cei dragi pe e-mail, Facebook sau Twiter.  Multumesc mult.

Irina Aiacoboae, "Iunie", ulei pe carton

Irina Aiacoboae, "Iunie", ulei pe carton

Un omulet de jad, satul de meleagurile lui angelice, se gandi sa vina pe Pamant sa vada ce fac pamantenii, caci pe la el pe acolo cam toata lumea facea acelasi lucru: vietuia intr-o armonie totala, nu aveau preocupari majore deoarece nu existau griji, nu ii interesa abundenta, dat fiind faptul ca nu existau bani si oricum Universul le punea la dispozitie orice, era suficient sa arunce un gand cu ce isi doresc si primeau orice. Nu exista competitie, caci fiecare isi avea talentul lui si isi avea locul lui acolo, nu erau concursuri deoarece nu stiau ca ar putea fi mai buni sau mai slabi unii decat altii si omuletii de jad erau impacati si multumiti.

Omuletul nostru ajunse pe Pamant si intalni o persoana care plangea intr-un colt. Neobisnuit sa vada asa ceva, il intreba:

– Ce este apa aceasta care curge din ochii tai?

– Sunt lacrimi, raspunse pamanteanul.

– De unde vin? De ce apar? intreba curios omuletul.

– Nu stiu, dar ma elibereaza. Am avut o saptamana stranie: luni depresie, marti furie, miercuri incep sa intru in armonie, joi m-apuc de poezie, vineri ce o sa mai fie?

– Vineri? De ce te preocupa vineri, astazi este joi, spuse omuletul.

– Pai ma uit ca sunt intr-un carusel de emotii, cu cat caut mai mult linistea, echilibrul, bucuria cu atat experimentez orice altceva decat ce am cerut.

– Pai ce ai cerut?

– Am cerut sa ma vindec, sa fiu sanatos…

– Pai cred ca ai toate simptomele pentru a avea ce ai cerut.

– Cum asa? Am cerut sa imi folosesc intuitia.

– Si luni ai experimentat depresie? Ce ai facut atunci?

– M-am luptat cat m-am luptat si dupa am lasat-o sa fie si am renuntat sa mai gandesc! Nu prea mai aveam de ales.

– Ok si marti?

– Marti cred ca am inceput sa imi folosesc darul exprimarii si sa comunic ce nu am mai exprimat pana atunci, ce adunasem in mine si nu lasasem sa iasa la iveala. Oricum am constatat ca preferam furia depresiei. Era mai usor de gestionat sau suportat.

– Stii raurile acelea care, in momentul cand ploua zile in sir, daca nu sunt deversate controlat risca sa inunde suprafete intinse si sa provoace o catastrofa? Asa e si cu furia, supararea, tristetea. Daca le aduni in tine la nesfarsit te imbolnavesc te miri unde, depinde ce anume retii in tine. Mai departe?

– Miercuri am constatat ca s-au mai dus din toate starile astea, parca se indepartasera de mine, le priveam de undeva de sus. Am inceput sa mai las gandurile deoparte si sa imi folosesc inima…

– Oh, se pare ca incepi sa iti folosesti intuitia! Este ceea ce ai cerut, nu?

– Da, dar nu stiam ca trebuie sa trec prin toate starile astea. M-as fi gandit de doua ori inainte de a cere.

– Regreti?

– Nu, nu regret, observ doar. Am auzit odata pe cineva ca toate lucrurile pe care inca nu le am si mi le doresc o sa apara dupa ce ma vindec spiritual si nu am inteles ce vrea sa spuna lucrul acesta pana aseara. E mult de spus, dar in esenta pentru mine a fost sa renunt la intrebarea „De ce cutare sau cutare lucru?”! Acum doar imi folosesc imaginatia sa ma intreb „Cum sa obtin ceva ce imi doresc?”.

– Cred ca ai inceput deja sa te vindeci. Sau mai bine zis esti vindecat, acum, aici si astazi.

– Si eu cred. Si mai cred ca deja am tot sprijinul din lume sa am tot ce imi doresc. Si sunt pe drumul cel bun. Oh! Si am mai aflat ca e atat de usor sa aflu raspunsuri cand mintea mea e linistita si doar sa ascult cu inima…

– Ma bucur ca te-am cunoscut, spuse in incheiere omuletul de jad. In mod sigur pe aici nu va plictisiti! Mi-ar place si mine…

– Da, da, ai grija ce iti doresti! Zambi pamanteanul.

Cu drag,

Irina

%d blogeri au apreciat: