Tag Archive: Prezent


flori de teiVine un timp când începi să acorzi lucrurilor importanţa cuvenită, nici o secundă mai mult sau mai puţin. Pari rece, calculat, insensibil la emoţii pozitive sau negative.

Gândeşti că, totuşi, această stare nu ţi se potriveşte, nu eşti tu cel care să nu se îndrăgostească până în vârful unghiilor de soare, ploaie, gărgăriţe şi vietăţi cu două picioare, atât cât durează un reflux, un sezon sau un deceniu şi mai bine.

Oricâte flori de tei aduni la încheietură şi raze ultraviolete după urechi mirosul lor ţine bine câteva înserări, după care râvneşti la crinii albi cu polen auriu ce se revarsă peste iarba goală şi câmpul mustind a ploi de vară.

Dor de tei! Ei sunt, în curând, o amintire uscată, bună de o infuzie liniştitoare în care ai strecurat un strop de lămâie pentru o aromă mai citrică.

Şi ce dacă? Au rămas frunzele, apoi rămân crengile ce se vor dezgoli peste iarnă.

După un an, păşeşti iarăşi  eminescian pe câte o stradă umbrită, ce găzduieşte îndrăgostiţii iremediabil de florile de culoarea mierii, de albastrul ce se strecoară furiş printre verdele matur, semeţ, puţin mai înţelept anul acesta, vara aceasta, clipa aceasta…

 

 

Anunțuri

Mai bine absent decât prezent

Cred că toată lumea răsuflă uşurată când aude că nu m-am schimbat. A început doar curăţenia de primăvară, culoarea unghiilor e verde şi nu vreau să epatez. Ştiţi că cercetătorii de la NASA care au privit printr-un telescop mai evoluat habar nu aveau ce culoare au planetele din Univers şi atunci au desenat hărţile albastre, planete roşii, steluţele albe? Că flacăra violet e doar o altă culoare convenită de alţi oameni care au alte sisteme de credinţe?

Până la urmă devine o binecuvântare orice părere care contrazice ceea ce crezi, pentru că încă mai suntem între egoism şi generozitate, alb şi negru, chiar dacă atenţia la dualitate duce la  convulsie, furie şi momente de durere fizică. O ei iar de la capăt, cu remuşcări şi regrete când vezi că ai plătit în viaţă cu vârf şi îndesat pentru fiecare om pe nu ai vrut să îl vezi, auzi sau crezi deşi toţi simţim gândurile unora altora şi astfel îţi răspunzi cum de oglinda îţi reflectă pas cu pas tot ce a creat mintea de-a lungul existenţei şi te întrebi iar ce e bine, ce e rău sau dacă măcar există. După ce ai încercat să rezolvi problemele tuturor, mai puţin pe ale tale, pentru că dintotdeauna ai avut infinit de multe dorinţe, care mai de care mai năstruşnice, împlinite în final una câte una prin zeci de lecţii primite, realizezi că nu mai depinzi de nimeni şi nu mai poţi să ceri nimănui să îţi împlinească dorinţele, ci doar să faci ceea ce crezi de cuviinţă, să te cerţi pe tine însuţi că iar ai avut intenţii ascunse şi orgolii de răzbunat, sub masca bunelor concepte şi practici, să te ridici, să nu mai crezi că e necesar să fii măcar fericit sau că undeva cândva vei zâmbi mai mult de câteva secunde, ci eşti mulţumit că apele liniştite acoperă furtunile adânci, adesea neîmpăcat şi preocupat de câte ceva de rezolvat, dar consolat că veşnicia nu durează mai mult decât momentul de faţă.

Începi să pricepi că mai bine decât să fii atent şi grijuliu la tot ce se întâmplă simpla absenţă dintr-o conversaţie, înseamă de fapt prezenţa fizică şi nu interferenţa în gândurile celuilalt cu propriile părereri, nici măcar involuntar. Aşa că mai bine începi să asculţi vocea fără cuvinte şi te întorci la locul tău, deşi, până acum, ca să înţelegi ai fost pe deplin acolo unde au fost toţi ceilalţi pe care i-ai negat şi debusolat.

Urmăm poveţe, ne înfuriem când nu ne iese la fel după reţete de succes garantate, de parcă cineva ar putea să modeleze un creier uman general cu aceleaşi funcţiuni sau, dimpotrivă, jubilăm când ceva merge în regulă.

Cerem orice altceva decât lucrurile naturale şi simple şi cu atât ne complicăm mai mult existenţa, nerecunscând ceea ce vrem de fapt. Cerem bani mai mult decât avem nevoie de fapt deşi toată istoria ne arată că după o perioadă de foamete a urmat o inflaţie şi banii au fost aruncaţi, după o perioadă în care aveam bani nu aveam mâncare, iar acum avem mâncare şi vrem bani să o cumpărăm.

Hrana are rostul ei, iubirea şi emoţiile pe care le ştim sunt o poveste de adormit copiii, iar, în final, te prinzi că oricât te-ai ruga, pentru tine e şi focul şi apa şi pământul la dispoziţie. Cam în aer, e drept.

 

Irina Elena Aiacoboae

 

 

 

 

Te confrunti, la un moment dat cu o situatie, o problema care nu iti place. Ai vrea sa schimbi ceva si, in primul rand, incepi lista (chiar si mentala) cu ce nu iti doresti sa se intample sau ceea ce nu iti place.

Ai la indemana un exemplu in care nu iti place ceva? Formuleaza-l.

Care sunt lucurile care ti se intampla in situatia respectiva, ce te deranjeaza, ce ai vrea sa schimbi?

De cele mai multe ori ne oprim la a formula ce nu ne place si nu ne convine. Nu imi place sa stau peste program, nu imi place ca nu am timp suficient sa ma ocup de familie, nu imi place cand copilul meu se supara sau cand partenerul nu ma asculta, nu imi place cand cineva tipa la mine sau imi da sfaturi, nu imi place sa fiu singur, nu imi place sa pierd, nu imi place cand sunt bolnav, nu.. nu… nu.

Cum reusesti sa schimbi lucrurile astea, oricare ar fi ele, la un moment dat?

Avem tendinta de a crede ca ceva din afara noastra trebuie sa se schimbe ca noi sa nu mai avem parte de lucurile care nu ne plac, dar, in fond, noi ne concentram pe ce nu ne place si pe ce nu ne dorim.  Si rezistam teribil la ce nu ne place in viata, in loc sa ne concentram energia si atentia pe ceea ce dorim sa atragem sau ne-ar face placere sa se intample.

Pune acum in lista ta, ce iti doresti sa atragi, nu ceea ce doresti sa NU atragi.

Ce te inspira? Ce iti place? Ce iti doresti? Cum ai dori sa se intample lucrurile in viata ta?

Nu e asa ca vibratia ta se schimba?

 

Cel mai adesea ne concentram pe ce s-a intamplat in trecut si, care, daca s-a intamplat atunci se va repeta acum si nu suntem constienti ca e doar o memorie care se repeta. Da, ne intoarcem in trecut sa vedem ce putem face mai bine acum sau sa vedem ce a lipsit atunci (ce blocaje am avut, ce ganduri si convingeri ne-au impiedicat sa avem mai mult decat am putut sa avem, ce puteam da mai mult) si astfel sa trecem la un alt nivel in prezent. Nici nu e nevoie sa stam prea mult in trecut, ci doar sa fim constienti de ce conversatii avem noi cu noi, care le aducem si in prezent si care ne blocheaza.

Zilele trecute o clienta, intr-o conversatie cu mine, realizeaza ca ea a fost ceaa care s-a blocat in viata personala spunandu-si ca intai o sa aiba jobul ideal, casa si independenta financiara si dupa aceea o sa apara si barbatul cu care o sa aiba o familie. Si cum nu a considerat ca  are inca ce isi propusese sa aiba in domeniul financiar, nici partenerul ideal nu aparea. Opa! Bun, a vazut ce blocaj avea si ma intreaba: Acum ce pun in loc?

 

Pui in loc ceea ce te inspira acum sa apara astfel incat sa ai tot ce iti doresti, fara conditionari, limitari, facandu-ti tu toata partea care tine de tine, dand tot ce ai mai bun si pur din sufletul tau, lasand inspiratia sa vina si nu blocajele din trecut.

Ce iti doresti? Sa spunem ca „x”. Dupa ce formulezi ca iti doresti „x” iti apare cumva conversatia ca da, imi doresc „x”, dar .. (si aici apar motivele pentru care consideri ca nu poti sa ai „x”).

  • Cum renunti la „Da, dar…?”
  • Ce pui in loc de „Da, dar…?”
  • Cum creezi ca lucrurile sa se intample?
  • Ce poti sa faci acum?
  • Cand vei face?

 

Si mai am o multime de intrebari pentru tine, care sa te sprijine sa renunti la „Da, dar..” si sa ai „x”.

Cu drag,

Irina

Responsabil versus Victima

As fi vrut sa aflu mai demult ceea ce in ultima vreme am acumulat ca si intelegere. M-ar fi scutit de multe momente chinuitoare, eu cu mine. Dar, dat fiind faptul ca niciodata nu e prea tarziu, multumesc ca am putut macar acum sa imi dau seama de unele lucruri pe care alta data nu le intelegeam de ce mi se intampla.

Convingerile limitative
De cate ori nu am dat vina pe soarta, sefi, barbati, femeie, societate, criza sau orice altceva pentru o nemultumire pe care am avut-o? Eu adesea.
De cate ori nu am pornit intr-o noua relatie (cu un partener, prieten, angajator) gandindu-ne la o experienta avuta deja, cu frica ca sa nu se mai repete o poveste, cu pareri deja formate si bine inradacinate, despre cum e lumea, oamenii, viata, etc?
Se pare ca expresia „De ce ti-e frica nu scapi” nu e tocmai departe de adevar!
Ati spus vreodatata: Stiam eu ca asa o sa se intample?
Pai da, un bun motiv pentru care s-a intamplat ce s-a intamplat poate fi si faptul ca erati deja „programati” sa creati ceea ce s-a creat.
Ceea ce gandim inauntrul nostru, la nivel constient si subconstient ruleaza ca niste programe si determina ceea ce atragem in viata.
Da, suntem responsabili de ceea ce atragem in viata si, prima reactie pe care o ai cand stii ca tu esti cel care e responsabil de tot ce ti se intampla este sa te sperii, dar partea buna este ca aceste programe pot fi schimbate, trecerea de la o versiune la alta (ca sa vorbim in limbaj informatic) se face in timp, pe masura ce iti constientizezi convingerile.

Fapte, nu povesti
Ni s-au intamplat anumite lucruri in trecut, pe care le numim fapte. Ce semnificatie am dat noi acelor evenimente si cu ce convingeri am plecat mai departe in viata ruleaza si in prezent in noi, desi aceste lucruri care s-au intamplat sunt undeva in trecutul care nu mai exista decat in mintea noastra.

Vinovat
Atunci cand iti doresti ceva si sa presupunem ca acel lucru nu iti iese cum si cand vrei tu incep sa iasa la suprafata parerile tale despre tine, care la fiecare suna intr-un fel sau altul: eu nu pot, pentru mine e prea greu, e ceva in neregula cu mine, eu nu am noroc, nu poti sa le ai pe toate in viata, pe mine nu ma iubeste nimeni, etc etc, lista aceasta e imensa.
A te simti victima te „scuteste” de a mai incerca si de a mai cere de la tine sa ajungi acolo unde ti-ai propus si sa ai ceea ce iti doresti.

Prezent
Dar poate ca nu e nimic in neregula cu tine, ci s-a intamplat ca s-a intamplat, poti sa vezi doar ce a lipsit acolo si ce ai putea sa faci mai bine data viitoare si ca oricand poti sa o ei de la capat, din momentul acesta, de la zero in care sa creezi si sa recreezi ceea ce iti doresti si vrei sa atragi.

A creea
Constient fiind de faptul ca tu esti responsabil de ceea ce atragi, uita-te acum ce crezi despre un domeniu sau altul in viata, despre un obiectiv sau altul, uita-te ce convingeri ai avut si inca mai ai. Si pune-ti pe hartie si in minte ceea ce doresti sa atragi, nu ceea ce nu doresti sa atragi!

A fi responsabil e o dulce usurare si un dar pe care constiinta ti-l da, a fi victima e doar o rasplata a modului tau vechi de a fi de a-ti spune ca nu poti sa ai tot ce iti doresti.
Si daca citesti aceste randuri, ca si altele pe aceasta tema, inseamna ca deja cauti sa atragi mai mult decat ai reusit pana acum si.. esti pe drumul cel bun 

Irina Aiacoboae
POI

Toti avem momente cand intr-o relatie nu mai stim ce sa mai facem, am incercat absolut orice, am comunicat, ne-am certat, ne-am spus punctul de vedere, am ascultat pe celalalt, am cerut, am oferit, am iertat si am cerut iertare (mai mult sau mai putin), ne-am dat peste cap sa facem sa mearga o relatie sau sa o dezvoltam si constatam, totusi, ca suntem intr-un punct mort sau undeva unde nu mai vezi nici o iesire.
In functie de experienta de viata a fiecaruia si, mai ales, daca am invatat ceva din experientele anterioare, in relatia actuala sau care a tocmai a trecut, am incercat sa nu mai repetam ce stiam ca nu a functionat pana acum.
Poate am renuntat la a ne impune punctul de vedere, poate am luat de data asta persoana asa cum este, poate am incetat sa fim gelosi, poate am daruit mai mult, fiecare in functie de ce stie ca a avut de invatat pe parcursul vietii.
Si, totusi, ceva acolo nu a functionat, ceva a ramas dincolo de puterile noastre de a duce relatia mai departe si atunci ce faci?
Te-ai saturat sa te lupti, sa te plangi, sa fii depresat, sa fii atasat de o persoana anume, sa te simti singur daca nu esti cu el sau cu ea, sa te simti vinovat ca nu ai facut tot ce ai fi putut face, desi stii ca tot ce ai stiut ca poti face tu ai facut la momentul respectiv si, totusi, ceva peste puterile tale a facut ca relatia sa nu mai mearga sau chiar sa se termine.
Nu iti foloseste la nimic nici sa dai vina pe partener, hai, bine, fie, daca altfel nu se poate, fa-o cateva zile sau saptamani, dar dupa te invit sa vezi ca furia, mania sau frustarea care raman dintr-o relatie terminata sau chiar neterminata chiar nu iti folosesc la nimic ca sa mergi mai departe.
Da, poate ai de trecut si peste sentimentul de abandon, tristete, esec, depresie si, doar de tine depinde cat de tare esti si cat de mult timp iti ia ca sa poti merge mai departe.
O clienta imi spunea zilele trecute ca nu mai vrea sa fie trista si depresata, nu mai vrea sa stea sa sufere dupa ultima relatie care s-a terminat si, pur si simplu vrea sa fie din nou cu zambetul pe buze. O admir din toata inima si odata ce si-a propus acest lucru reuseste. Eu am incredere in ea si o sustin.
Ce poti sa faci atunci? Cand nu mai ai altceva de facut decat sa te detasezi de ce s-a intamplat si sa ramana in trecut doar faptele care s-au intamplat si sa nu ei cu tine si povestea care ti-a ramas in cap, povestea care spune ca poate ai fost parasit, poate ca ai esuat, poate ca te simti singur si abandonat ca cineva a iesit din viata ta?
Da, am spus deja: sa te detasezi, sa te detasezi de toate emotiile, sentimentele si trairile care ti-au umplut sufletul si mintea si care te impiedica sa iti traiesti prezentul. Si, mai ales sa te detasezi de persoana cu care ai creat astfel de stari si, acea persoana nu e neaparat partenerul, ci tu, in primul rand!
Usor de spus, greu de facut? Poate, dar nu imposibil.
Ce insemana a te detasa, totusi? Cum poti sa lasi tot balastul in urma? Cum poti sa revii la prezent si sa stergi ce te impiedica sa mergi mai departe?
In primul rand nu te lupta cu trairile si emotiile negative. Observa-le ca te coplesesc, observa-le ca sunt in viata ta si ia-le in brate. Cu alte cuvinte, cu cat vrei sa scapi de ele cu atat o sa tina scai de tine mai tare. De aceea, cea mai usoara cale de a scapa de ele, este sa le observi, sa le spui da, vad ca sunteti cu mine si peste mine, nu ma lupt cu voi, va las sa stati cat aveti de gand sa stati iar eu imi vad de ale mele lucruri.
Poate uneori nu o sa ai chef sa faci absolut nimic si orice altceva ti se pare o lupta in gol, dar, la un moment dat, incepi sa te ridici si sa vrei sa revii la normal, vrei sa te bucuri de viata si si sa fii implinit cu ce ai si incepi sa te uiti in jurul tau si sa multumesti lucrurilor si oamenilor care sunt in jurul tau. Ei, si deja esti pe drumul cel bun!
Apoi, iti aduci aminte ca viata si fericirea ta nu e dependenta de cat de bine merge o relatie sau daca esti intr-o relatie. Iti aduci aminte ca esti mai mult decat o femeie sau un barbat care isi doreste o relatie fericita si mai ai si alte planuri in viata si poti sa te uiti acolo unde ai proiecte, sa te intorci la ele, sa te intorci la prietenii pe care poate i-ai neglijat in ultima vreme sau sa iti faci prieteni, sa incerci un nou hobby sau sa te ocupi de corpul si sanatatea ta daca si astea au fost pe ultimul plan. Cu alte cuvinte sa te intorci sa traiesti in prezent cu ce ai si ce nu ai acum si sa mai lasi si pe mana lui Doamne Doamne sau a Universului sa iti aduca in viata pe cine astepti, cand considera El de cuviinta si, nu in ultimul rand, esti si tu dispus sa o ei de la capat.
Sau, daca inca esti in relatia respectiva, detasarea de ce ti se intampla acolo, de cine crezi ca este si ce face partenerul tau s-ar putea sa ti-l aduca inapoi. S-ar putea, nu garantez. Cu siguranta ti-ar face bine insa sa te detasezi de lucrurile care nu mai merg si nu iti plac in loc sa rezisti la ce nu iti place. Se spune ca la ce rezisti persista.
Un prieten pasionat de literatura stiintifico-fantastica imi povestea zilele trecute de o carte in care membrii unei societati din viitor au renuntat la atasamentele care le aveau fata de relatii, persoane, obiecte, sentimente, emotii, etc. Erau oameni normali, ca si noi, cu familii, copii, afaceri, proiecte, idealuri dar mai erau fericiti si liberi. Liberi de suferinta pe care noi ne-o cream atunci cand o relatie se termina, dintr-un motiv sau altul sau, chiar suntem intr-o relatie si tot nu suntem multumiti pe deplin sau pur si simplu, cand ceva nu ne iese cum am vrut noi..
Intrebarea care se pune este aceasta societate chiar utopica si chiar atat de indepartata precum se pare? E nevoie de sute de ani ca sa ajungem sa nu mai suferim si sa renuntam la atasamente?
Nu, nu depinde de altii ca sa renuntam la atasamentele din noi, la emotiile negative, la suparari, frustari si orice altceva care ne face sa simtim un gol in stomac si lipsiti de putere si energie.
Vestea proasta este ca, recunosc, uneori e un proces de durata.
Vestea buna este ca nu depinde de nimeni altcineva decat de tine ca sa renunti la toate lucrurile astea, doar de tine si de dorinta ta de a scoate din fiinta ta aceste sentimente care te aduc inapoi in trecut si nu lasa ce e mai bun si pur in tine sa iasa la suprafata.
Si, Omule, sunt atat de multe lucruri minunate si inspirante in tine care abia astepta sa le descoperi!

Irina Aiacoboae
POI

Noiembrie 2007

%d blogeri au apreciat asta: