Tag Archive: Poezie


Aici, acum

Salvador Dalí - Persistenţa memoriei

Salvador Dalí - Persistenţa memoriei

 

Nu mai sunt gardianul timpului

Poate să zacă pe noptieră liniştit

Poate să se scurgă la origini

Nu mai respect nici un protocol.

 

Insistenţa s-a transformat în Persistenţă

Tot ce am de făcut este să curăţ Memoria

Refresh, delete all cookies, temporary files,

M-am dilatat, extins, sunt imposibil de controlat.

 

Mă mai încearcă senzaţia de uscăciune

Dar mă colorez, mă înmoi în ulei şi tempera,

Stânga nu ştie încă ce face dreapta

Mută durerea de pe o parte pe alta.

 

Te ascult, te recunosc, te validez,

Nu mai sunt 50%, suntem întreg,

Nu am nevoie de cuvinte să te simt

Putem să tăcem în orice loc, timp, spaţiu.

 

Poate Shakespeare a fost femeie,

Nescafe 3 în 1 e de pe alte meleaguri

Mesagerul din secolul 21 poartă numele de

Connecting people.

 

Nu am credit, folosesc Portocaliu

Ca să te sun. Inspiraţia e în mişcare

Timpul e nepreţuit, cartea are preţ

Prin magia cuvintelor cu care te ating

Dă la o parte forma, primeşte fondul.

 

Doar un strop de credinţă şi trăiesc

Atemporal, fără griji.

Fiindcă sunt un melancolic perfect

În care se ascunde un strateg desăvârşit

Înconjurat de ceata lui de arhangheli.

 

De trei Gabrieli a fost nevoie ca să văd

Că licitam într-una locul de lângă Mine.

Am prins aripi, pot să rostesc ce cred,

Fiindcă şi ce crezi tu e la fel de adevărat,

Suntem în Comunicare.

 

Irina-Elena Aiacoboae

Reclame

Mă întorc în Noapte

Ai fost primul din cei patru bunici care ai plecat

Pe furiş, doar câteva zile ţi-a luat ca să te hotărăşti

Să te duci acolo de unde ai venit şi să ne laşi singuri

Am plecat şi eu în lume să te caut, să mă găsesc.

 

Te-am găsit din ce în ce mai des în bărbaţi care

Îţi poartă numele, sunt blânzi şi calzi şi mă îndrăgesc,

Ce văd în mine o mică minune venită pe lume

Aşa cum tu m-ai văzut prima oară când m-ai ţinut în braţe.

 

Bărbaţi care ştiu să povestească şi au scris frumos ca tine,

Care mă îndeamnă să aştern la rândul meu cuvinte

Şi îmi spun că sunt fericiţi că trăiesc şi îi hrănesc

Cu ale mele doruri, ghiduşii şi sete de ascultare.

 

Nu te-am iertat că ai plecat fără să îmi spui ce ai de gând

Atâta vreme cât mai sunt bărbaţi şi relaţii care se răcesc

Peste noapte. Atâta vreme cât telefonul nu sună să îmi spună

Ce au de gând, de ce, pentru ce, cu mine cum rămâne?

 

Peste noapte am aflat că nu mai eşti, ai murit,

La telefon era altcineva şi de atunci am ucis mesagerul

Nici un telefon nu mai sună să îmi spună adio,

Eu tocmai m-am gândit că ne placem, că ne potrivim.

 

Te pot plânge în sfârşit în linişte, lacrimile mă încălzesc,

Vara nu mai e toridă, iarna nu mai mă îngheaţă

Noaptea nu mai înseamnă plecare, ziua abia vine

Nici un final nu a fost scris, doar repetat la nesfârşit.

 

Poate nu e loc de adio? Hai să facem loc.

 

 

Bunicului Dima (Dumitru Bezrodnîi)

 

Irina-Elena Aiacoboae

Muncă din dragoste

Muncă din dragoste.

%d blogeri au apreciat asta: