Tag Archive: Incredere


Nimic de demonstrat

Continui seria articolelor despre bani, încredere, prietenie începute săptămânile trecute (Escrocherie sentimentală cu pierderi financiare II şi Escrocherie sentimentală cu pierderi financiare – I).   

 

– Cum au continuat lucrurile?

După alte câteva zile m-au chemat să îmi spună cum avansaseră în anchetă şi să discutăm ideea mea despre flagrant.

Am fost surprinsă să constat că deja m-au pus să indentific pe cel cu care mă întâlnisem din 5 fotografii pregătite. L-am ales fără ezitare pentru că am stat ca să mi-l amintesc şi m-am uitat minute în şir la fotografiile pe care i le făcusem cu webcam-ul şi acum îi ştiam fiecare trăsătură şi particularitate.

Poliţistul meu mi-a spus mândru că deja îl cunosc, mi-a spus numele şi vârsta reală, de unde este, mi-a arătat că dintr-o plângere au un dosar întreg, dar nu a vrut să îmi dezvăluie cum au ajuns să intre în posesia acestor informaţii.

Cu flagrantul nu am reuşit să avansăm, pentru că ei nu au resurse să aloce unei astfel de operaţiuni (acolo am văzut un singur calculator vechi de 10 ani într-o încăpere dintr-o clădire care este efectiv în paragină). Din păcate prietenei mele i s-a făcut teamă ca ea, ca civil, să fie implicată într-o astfel de operaţiune, deşi poliţiştii mă asiguraseră că e doar o formalitate. Până la urmă au spus că îl vor prinde oricum, dar flagrantul ar fi grăbit lucrurile şi ar fi adus o probă în plus asupra calităţii lui de escroc. La urma urmei ceruseă un sprijin, acolo ei unde nu au resursele financiare necesare.

Ţinând cont de faptul că poliţia l-a mai prins şi în alt caz cel puţin, dar l-au eliberat că nu avuseseră probe suficiente, l-am întrebat pe poliţist: de data aceasta cum se va dovedi? La care el îmi spune: Nu ne-aţi lăsat un plic?

 

– Când o să ne spui numele lui?

Imediat ce poliţia o să îl prindă efectiv.

 

– Ce crezi că poţi să înveţi din experienţa aceasta?

Imediat după ce am ieşit din şocul că am putut să fac o asemenea prostie şi să mă las astfel păcălită am început să înţeleg cum aş fi putut evita o astfel de situaţie.

În primul rând mi-a devenit clar că, de fapt, nu avem nimic de demonstrat nimănui. Oricine îţi cere vreodată să demonstrezi ceva vine pentru că tu încă nu eşti sigur pe tine şi orgoliul te va împinge să vrei să convingi pe alţii despre lucrul contrar pe care vrei să îl ascunzi. Cu cât orgoliul şi nesiguranţa este mai mare cu atât vei fi mai îndârjit. Cine ştie exact cine este, cu bune şi mai puţin bune, se acceptă pe sine şi este acceptat ca atare.

Mi-am dat seama că prietenia şi încrederea nu se pot clădi în câteva zile. Că poate fi doar un început, dar restul se clădeşte pe parcurs. Că sunt utile şi folositoare recomandările, nu numai în relaţii, ci în general în viaţă.

– Ai reuşit să schimbi ceva aici?

Da, după ce am văzut că dacă m-aş fi consultat atunci cu cineva şi aş fi ascultat o altă părere despre ce îmi cerea acel bărbat aş fi înţeles că nu este în regulă o astfel de atitudine.

De exemplu am vrut să îmi schimb providerul de internet fiindcă am primit o ofertă avantajoasă din punct de vedere financiar care mi-ar fi plăcut. Însă, înainte de a mai lua o decizie care avea şi o tentaţie financiară, m-am dus şi am întrebat doi vecini de pe scară dacă au fost mulţumiţi de serviciile acelei firme şi am aflat că nu îşi respectaseră promisiunile din contract şi avuseseră probleme de conectare cu ei. Poate că între timp îşi remediaseră deficienţele, dar pe piaţa din bloc aveau o bilă neagră de 2 ani şi nu m-am riscat.

Interesant este că acum oamenii îmi dau tot felul de recomandări chiar fără să le cer. Intrasem într-o zi într-un magazin de carne şi am cerut unul din produsele expuse în vitrină. Vânzătoarea se uită senină în ochii mei şi îmi spune că nu îl mai are, apoi adaugă: sper că aţi înţeles, nu pot să vorbesc tare, dar vă ştiu că veniţi adesea în magazin şi mai bine veniţi mâine să îl cumpăraţi, aducem proaspăt. Îi mulţumesc că a fost aşa drăguţă, iau altceva şi plec nedumerită. Chiar aşa celebră nu am devenit şi cred că intrasem prima sau a doua oară în magazinul respectiv. După o vreme mă dumiresc: am devenit receptivă la părerile şi experienţa celorlalţi şi ei se exprimă liber, chiar fără să mai întreb uneori.

 

Despre alte lucruri experimentate de prietena mea veţi citi săptămâna viitoare.

 

 

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viaţă

 

În continuarea articolulul trecut vă voi spune păţania prietenei mele care s-a trezit la o întâlnire amoroasă că i se fură banii.

– Ce ai făcut mai departe?

M-am întors acasă şi după bocete, plânsete şi alte celea am ieşit din şoc şi am început să mă liniştesc şi mă gândesc ce am de învăţat din toată povestea asta. De asemenea am vrut să îmi recuperez banii şi să mă întreb cum pot să fac asta. Primul gând a fost să reiau legătura cu el şi să folosesc armele lui. Iniţial nu l-am mai găsit pe site căci îşi suspendase contul, dar după două zile a reapărut. Am creat alt cont, am rugat o prietenă să mă sprijine să îl prind şi să joace acelaşi rol ca şi mine şi să organizăm, cu ajutorul poliţiei, un flagrant. I-am pus în legătură şi au început să vorbească la telefon, iar scenariul s-a repetat. Prietena mea, deosebit de inteligentă, l-a determinat să vină într-o seară să vorbească iar cu el pe internet şi să îi confirme că el este folosind webcam-ul. Cu ocazia asta în timp ce ei vorbeau eu i-am făcut o serie de fotografii. Pe de altă parte, am mutat cartela ei de telefon în telefonul meu şi am înregistrat convorbirea în care el solicita ca ea să vină la întâlnirea dintre ei doi cu o sumă de bani, care evident trebuiau să demonstreze că ea este independentă financiar şi credibilă. Ştiam că această înregistrare nu poate fi folosită ca probă în justiţie, dar îmi era de folos ca să arăt poliţiei care este jocul şi escrocheria lui.

– Ce a făcut poliţia în cazul ăsta?

Culmea este că, exact a doua zi, după ce am adunat eu aceste informaţii, m-au chemat să discute cu mine. M-am întâlnit cu lucrătorul din Poliţie căruia i se repartizase cazul şi am aflat că tocmai se întorsese după 3 ani de detaşare din Kosovo. Din zecile de plângeri pe care le primise moştenire şi pe care le avea de soluţionat nu ştiu cum alesese cererea mea şi spunea că, deşi este conştient că nu are putere să le rezolve pe toate din dulap, îşi doreşte ca măcar câteva să le poată rezolva.

Am avut încredere în el de la început. Am mai explicat o dată ce s-a întâmplat, le-am arătat pozele şi le-am pus să asculte înregistrarea. Povestea mea a devenit interesantă şi i-a incitat pe toţi de acolo şi mi-era clar că dorinţa mea de a-l prinde se reflecta şi în ei.

Întrebările poliţistului m-au făcut şi pe mine să înţeleg mai bine ce s-a întâmplat atunci. Acolo unde nu îmi aminteam sau nici eu nu ştiam cum am putut fi atât de naivă şi să mă las pradă unei escrocherii atât de evidente am găsit până la urmă răspunsuri la mine dar şi înţelegere într-un alt poliţist mai în vârstă care a cunoscut şi prins escroci care au fraudat directori de fabrică de milioane de euro. Până la urmă să arunce cu pietre cine nu a fost înşelat, furat, escrocat niciodată în viaţa lui.

Am fost cu ei şi le-am arătat locul unde m-am întâlnit cu escrocul, pe unde am mers, ce am vorbit, cu cine ne-am întâlnit. Au văzut că erau două bănci care au camere de luat vederi şi urmau să le solicite imaginile din ziua şi de la ora respectivă la care eu am trecut cu el pe acolo. De asemenea urma să mă duc să fac un potret robot cu desenatorul din cadrul Poliţiei. Le-am spus că am citit pe internet despre astfel de escrocherii sentimentale de prin alte oraşe din ţară (după ce păţit-o am început să mă informez şi eu) şi că este posibil să îl aibă deja în baza de date.

Despre cum a continuat ancheta şi ce a învăţăminte a tras prietena mea veţi citi săptămâna viitoare.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viaţă

Vorbeam în articolul trecut că nu ştii cine este lângă tine, căci se pare că subconştientul meu mă avertiza să fiu atentă. Ultimul lucru la care mă aşteptam era să descoper şi un infractor în spaţiul meu.

Dacă faci parte din categoria celor care nu cred în existenţa răului, a maleficului, a intenţiilor ascunse, a infracţionalităţii şi a oricăror alte aspecte umane mai puţin luminoase, dacă crezi orbeşte şi închizi ochii de bună voie şi nesilit de nimeni, oricâte semnale vei primi nu vei vedea nimic decât ceea ce vrei tu să vezi până când faptul va fi consumat şi vei înţelege ce ai de înţeles.

Te vei uita în urmă şi vei vedea moment de moment cum nu ai vrut să vezi, să înţelegi, să accepţi altă realitate decât ceea pe care ţi-ai imaginat-o tu şi cum te-ai transformat într-o victimă perfectă.

Degeaba judeci oamenii după cum eşti tu şi felul tău de a fi. Nu suntem la fel, suntem diferiţi, este adevărat că avem lucruri asemănătoare, dar să te aştepţi ca celălalt să aibă valorile şi credinţele tale sau aceleaşi intenţii de la bun început este păcăleală.

Primul lucru care mi-a venit în minte în momentul când m-am trezit a fost cum pot să am încredere în oameni de acum înainte. Încrederea este un cuvânt supraestimat şi nu se câştigă cum am fost noi învăţaţi să credem ci pur şi simplu se oferă. Este un dar al celui care oferă încrederea, chiar lui însuşi.

În sesiunile mele de coaching, când vorbim despre creşterea încrederii în sine, întrebarea pe care o pun clientului meu este: ce ai face dacă ai avea deja încredere în tine? După ce identificăm ce îşi doreşte clientul, vedem care sunt temerile, blocajele şi cum poate ajunge să aibă şi să facă ce şi-a propus.

Când ajungi să te trezeşti, vei vedea că în acţiunile tale vei începe să fii prudent, fără să fii suspicios, vei începe să pui din ce în ce mai multe întrebări şi să fii curios, fără să interoghezi, vei vrea să cunoşti din ce în ce mai mult despre o persoană, un domeniu sau o activitate pentru a evalua în cunoştinţă de cauză.

Îţi vei defini obiectivele dar vei lua în calcul şi riscurile. Vei învăţa să te protejezi, nu fiindcă ai fost o victimă, ci pentru că eşti responsabil de viaţa ta şi de acţiunile tale. Să fii luptător, fără să fii agresiv.

Vei vedea care este probabilitatea de materializare a riscurilor, vei analiza cauzele sau circumstanţele care favorizează apariţia şi repetarea riscului, cum să evaluezi şi să gestionezi riscurile şi vei decide atent care este răspunsul tău la fiecare în parte.

Have fun!

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Stiu ca, odata cu trecerea timpului, am reusit intr-un fel sau altul sa devin mai pe placul meu si mai multumita de mine. Asta nu ar fi un lucru rau, dimpotriva, dar, in acelasi timp negam felul cum eram sau cine eram inainte. In scoala generala, in liceu, in facultate, dupa, pana acum ceva vreme. Vesnic nemultumita de mine, nesigura, in cautarea a nu stiu ce, gata sa mai fac orice ca sa ajung sa imi cunosc valoarea. Daca ma gandesc la aceste perioade observ ca am fost greu multumita de mine cum eram, fizic sau psihic. Nu imi placeau nici macar fotografiile din trecut, intotdeauna le preferam pe cele din prezent.

Diferenta intre aceste perioade nu este decat in felul cum ma privesc eu pe mine. Spun lucrurile acestea pentru ca, in ultima vreme, am avut prieteni care m-au privit, auzit sau citit ce am scris si mi-au spus ca le-a placut si ca ma recunosc asa cum ma stiau de acum poate 15 ani (!) sau persoane care ma cunosc de ceva mai putin timp si ma admirau, dar cand eu inca eram nesigura pe mine. Am ramas inmarmurita sa aud ca pentru ei nu m-am schimbat! In mintea mea am crezut ca m-am schimbat foarte mult si ca sunt de nerecunoscut, dar, de fapt, multe din lucrurile care astazi inspira mai multi oameni (pentru ca le scriu si sunt citite) existau si atunci si le cunoasteau cei apropiati mie, doar ca eu habar nu aveam de ele si nu eram constienta de valoarea lor.

Asta ma face sa inteleg ca, de cele mai multe ori, vedem mai repede si apreciem in altii lucrurile frumoase care ne inspira si ca, pana ajungem sa facem pace cu noi mai dureaza. Abia atunci putem sa vedem in noi insine lucrurile care pe altii poate ii inspira de mult si sa ne apreciem in sfarsit.

Si acum, cateodata, ii mai strecor iubitului meu cate o ingrijorare legata de noi, relatia noastra sau altceva, ca, deh, mai am si din astea in repertoriu, si imi spune: eu stiu cine esti! Si atunci imi aduce aminte de mine, coplesindu-ma cu toata dragostea, admiratia si respectul lui. Nu mai imi ramane decat sa tac si orice alte ganduri dispar. Uneori imaginea pe care am creat-o si sadit-o in sufletele oamenilor care ma iubesc sau apreciaza e mai puternica decat gandurile si ingrijorarile mele. Si atunci cand uit de mine sunt alti oameni care imi amintesc de cine sunt: persoana care are si ofera liniste, inspiratie si reconecteaza oamenii cu ei insisi, care ii sprijina sa vada dincolo de suprafata lucrurilor, le ofera incredere in ei insisi si credinta ca pot reusi. Si toate lucrurile acestea le primesc si eu la randul meu de la cei dragi.

De multe ori vad in oameni o multime de calitati si de lucruri care ma inspira, ii sprijin sa le vada si ei si cu timpul, stiu ca o samanta, semanata la un moment dat, va da roade si chiar daca acea persoana nu este constienta inca de cine este si de valoarea ei, la un moment dat se va trezi.

E atat de simplu sa plantezi cu sinceritate si cu bucurie seminte in sufletele oamenilor si sa le lasi sa rodeasca si sa infloreasca acolo. Este suficient sa fii generos cu o vorba buna, sa recunosti ceva bun in acea persoana, sa ii vezi o calitate, poate chiar sa o inventezi, dar sa o crezi cu adevarat si, cu siguranta, o va vedea si persoana respectiva cand va veni momentul. Este suficient sa vezi dincolo de toate durerile, ingrijorarile, emotiile si temerile unui om si sa il readuci sa vada lumina, bucuria si dragostea din el.

Cum ar fi sa fim constienti de valoarea noastra, fiecare acolo unde este? Cum ar fi sa fim constienti de valoarea oamenilor cu care suntem impreuna, acasa, la munca, in societate? Cum ar fi sa ii impactam pe oameni cu ganduri pozitive, cu lucruri care inspira si care le aduc bucurie, liniste si credinta in suflet?

Cum ar fi?

Cu drag,

Irina Aiacoboae

PS Va cer o mica Favoare: Daca va placut acest articol va rog sa il impartasiti si cu prietenii pe Facebook si Twiter.  Multumesc mult.

Irina Aiacoboae: "Micul Print", 2010

De cate ori ti-ai spus tie sau altora ca nu mai incredere in cineva sau ceva? Care este impactul, rezultatul acestei atitudini asupra ta, asupra relatiei tale cu persoana respectiva, asupra dorintelor si viselor pe care le ai?

Definitia increderii din dictionarul explicativ al limbii romane este:  „Sentiment de convingere; lipsa de îndoiala”.
De asemenea, tot in DEX gasim definitia: „actiunea de a (se) încrede si rezultatul ei; sentiment de siguranta fata de cinstea, buna-credinta sau sinceritatea cuiva; credinta”.

Neincrederea este, evident, opusul increderii si reprezinta lipsa sigurantei, indoiala, in final lipsa credintei. Cel mai adesea apare ca urmare a unor incidente din trecut, cand noi am decis ca oamenii ne inseala, nu ne putem baza pe ei, nu isi tin cuvantul, vor doar sa profite, etc. Cand nu ai incredere in oameni, nu ai incredere / credinta nici in Divinitate si te simti singur, izolat, frustat, nemultumit, nu stii incotro sa o ei.

Siguranta / certitudinea este o valoare, un sentiment pe care majoritatea dintre noi il cauta, fie ca este vorba de o relatie cu un partener, fie de prieteni, de locul de munca sau afacerea pe care o avem, de relatia cu banii.

A face trecerea de la neincredere la incredere, de la indoiala la credinta poate fi realizata intr-o secunda, atunci cand iti dai seama ca tu ai facut aceasta alegere la un moment dat si de atunci tot universul ti-a confirmat ca nu merita sa ai incredere intr-o anumita persoana sau persoane, sau, un proces care poate dura ceva mai mult, in functie de fiecare persoana.

Esti dispus sa faci o schimbare la tine?

Daca vei  schimba acel ceva ce vei avea de acum inainte in viata ta?

Poate multumire, implinire, satisfactie, armonie, liniste?  Ce anume?

Uita-te acum si la convingerile pe care le ai vizavi de persoanele in care nu mai ai incredere. Stiu ca sunt lucruri care asa au fost pana acum, pana la momentul acesta. Daca ai ales sa ai incredere intr-o persoana, daca ai ales sa stai intr-o relatie sau loc de munca sau sa iti construiesti o afacere, ce alegi sa faci tu diferit de acum inainte?

Cum esti cand nu ai incredere ? Cum esti cand ai incredere?

In ce directie vrei sa mergi?  Cat de motivat esti sa faci schimbarea?

Crede cu putere in ceea ce iti doresti, ai rabdare cu tine si cu celalalt. Rabdare! Fii constient ca e un proces de durata. Lasa-l sa fie asa cum este si cere Universului sa fii suprins de cate lucruri extraordinare poate cealalta persoana sa iti ofere/arate. Cum ar fi sa fie asa?

Constientizea cand apar gandurile negative, lasa-le sa fie si intorce-te catre cele pozitive.

Fa in fiecare zi ceva care sa te duca mai aproape de obiectivul tau, orice, chiar daca e un pas mic, aparent nesemnificativ.

Detaseaza-te de ceea ce iti doresti sa se intample. Cand iti vin ganduri negative, opreste-le cu: „Si ce daca se mai intampla la fel?” si intoarce-te la ce ai tu de facut si la cine esti tu.

Ce alte resurse ai care sa te sprijine sa ai incredere si siguranta?

Cine te poate sprijini sa te concentrezi pe incredere si sa aduci increderea in  tine si in viata ta pe toate planurile?

George MacDonald spunea ca: „A fi de incredere este un compliment mai mare decat a fi iubit”. Adaptandu-l la acest articol as spune, a acorda increderea ta cuiva este mai presus de a-l iubi.

Cu drag,

Irina

%d blogeri au apreciat: