Tag Archive: fiinta


Nu o data am constatat ca sunt momente cand reusesc sa materializ cu usurinta un gand sau o dorinta, cum ar fi o persoana (prieteni, clienti, parteneri, pe oricine imi doresc sa intalnesc), un cadou, ceva ce imi doresc mult si din adancul sufletului si doar transmit in Univers dorinta mea si in cateva ore se implineste.

E un loc pe care eu il numesc zona in care am Putere.

Si, cel mai adesea, sunt celelalte momente cand lucrurile pe care mi le doresc intarzie sa apara si, ceea ce se intampla este ca nu mai este o dorinta pura, care pleaca ca o sageata in Univers ci o lipsa, o necesitate, o nevoie care atrage alte nevoi si lipsuri.

E zona pe care o numesc, zona de Neputinta.

In zona de Neputinta este ca si cum as fi oarba, bajbai dupa ceva si este greu sa ma multumeasca ceva, pentru ca o nevoie greu poate fi suplinita cu ceva. E ca un sac fara fund, poti sa tot bagi in el diverse si mai este loc si de altele. Aici isi face aparitia Masinaria, cea care e mandra, care e trufasa, care pozeaza in victima, care se crede desteapta, careia ii e teama, care fuge, care amana lucrurile pentru ca inca nu e pregatita pentru ele sau pentru ca nu a venit inca momentul sau ca e nesigura pe ea (ce dovada mai mare de trufie si orgoliu decat asta?!).

Evident, imi iubesc Masinaria. De ce o iubesc? Pentru ca asa o pot tine in frau si  domestici, ii dau voie sa isi faca din cand in cand de cap, ii mai las din lat sa se zbata si sa tipe cand mai are chef si, dupa, ii zic: Hai, gata, cuminte acum, ne apucam de treaba. Pentru ca asa, acceptand-o, cand incepe sa isi faca aparitia, se preface ca nu stie ca o observ si ca, la un moment dat, va disparea de la sine. Atunci renunt la a ma critica, la ce lucruri am facut si ce nu am facut, la ce trebuia sa fie sau sa nu fie in trecut altceva decat a fost.

Si ma intorc la Fiinta, ma intorc la a fi cu oamenii, la a asculta, la a vorbi, rade, a face proiecte, scrie, visa, inventa bucate, orice imi face placere sa fac atunci.

Aici e zona mea de Putere.

Zona in care ma las inspirata de o idee, de oriunde as auzi-o, cand ma gandesc, cum ar arata acel lucru si pentru mine, cum ar fi sa fiu eu cea care traieste acel moment, fie ca mi-l povesteste un prieten, fie ca il aud intr-un film sau intr-o emisiune sau il gasesc intr-o carte. E o zona de liniste, unde ideea respectiva se duce direct in interiorul meu si infloreste, e o zona in care este claritate, armonie, atractie.

In zona de Putere sunt momentele cand viata simt ca vibreaza si raspunde gandurilor si dorintelor mele, cand se intampla miracole in jurul meu, doar vazand cum construind gand dupa gand, o dorinta profunda, Universul raspunde cu generozitate si promtitudine.

Ce imi doresc acum este sa las sa treaca momentele de Neputinta cat mai repede si cu usurinta si sa ma conectez la Fiinta, la bucuria de a trai, descoperi si crea cat mai mult cu putinta. Cum ar fi sa fie asa? 🙂

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Descopera o Viata Magica

Toti avem momente cand intr-o relatie nu mai stim ce sa mai facem, am incercat absolut orice, am comunicat, ne-am certat, ne-am spus punctul de vedere, am ascultat pe celalalt, am cerut, am oferit, am iertat si am cerut iertare (mai mult sau mai putin), ne-am dat peste cap sa facem sa mearga o relatie sau sa o dezvoltam si constatam, totusi, ca suntem intr-un punct mort sau undeva unde nu mai vezi nici o iesire.
In functie de experienta de viata a fiecaruia si, mai ales, daca am invatat ceva din experientele anterioare, in relatia actuala sau care a tocmai a trecut, am incercat sa nu mai repetam ce stiam ca nu a functionat pana acum.
Poate am renuntat la a ne impune punctul de vedere, poate am luat de data asta persoana asa cum este, poate am incetat sa fim gelosi, poate am daruit mai mult, fiecare in functie de ce stie ca a avut de invatat pe parcursul vietii.
Si, totusi, ceva acolo nu a functionat, ceva a ramas dincolo de puterile noastre de a duce relatia mai departe si atunci ce faci?
Te-ai saturat sa te lupti, sa te plangi, sa fii depresat, sa fii atasat de o persoana anume, sa te simti singur daca nu esti cu el sau cu ea, sa te simti vinovat ca nu ai facut tot ce ai fi putut face, desi stii ca tot ce ai stiut ca poti face tu ai facut la momentul respectiv si, totusi, ceva peste puterile tale a facut ca relatia sa nu mai mearga sau chiar sa se termine.
Nu iti foloseste la nimic nici sa dai vina pe partener, hai, bine, fie, daca altfel nu se poate, fa-o cateva zile sau saptamani, dar dupa te invit sa vezi ca furia, mania sau frustarea care raman dintr-o relatie terminata sau chiar neterminata chiar nu iti folosesc la nimic ca sa mergi mai departe.
Da, poate ai de trecut si peste sentimentul de abandon, tristete, esec, depresie si, doar de tine depinde cat de tare esti si cat de mult timp iti ia ca sa poti merge mai departe.
O clienta imi spunea zilele trecute ca nu mai vrea sa fie trista si depresata, nu mai vrea sa stea sa sufere dupa ultima relatie care s-a terminat si, pur si simplu vrea sa fie din nou cu zambetul pe buze. O admir din toata inima si odata ce si-a propus acest lucru reuseste. Eu am incredere in ea si o sustin.
Ce poti sa faci atunci? Cand nu mai ai altceva de facut decat sa te detasezi de ce s-a intamplat si sa ramana in trecut doar faptele care s-au intamplat si sa nu ei cu tine si povestea care ti-a ramas in cap, povestea care spune ca poate ai fost parasit, poate ca ai esuat, poate ca te simti singur si abandonat ca cineva a iesit din viata ta?
Da, am spus deja: sa te detasezi, sa te detasezi de toate emotiile, sentimentele si trairile care ti-au umplut sufletul si mintea si care te impiedica sa iti traiesti prezentul. Si, mai ales sa te detasezi de persoana cu care ai creat astfel de stari si, acea persoana nu e neaparat partenerul, ci tu, in primul rand!
Usor de spus, greu de facut? Poate, dar nu imposibil.
Ce insemana a te detasa, totusi? Cum poti sa lasi tot balastul in urma? Cum poti sa revii la prezent si sa stergi ce te impiedica sa mergi mai departe?
In primul rand nu te lupta cu trairile si emotiile negative. Observa-le ca te coplesesc, observa-le ca sunt in viata ta si ia-le in brate. Cu alte cuvinte, cu cat vrei sa scapi de ele cu atat o sa tina scai de tine mai tare. De aceea, cea mai usoara cale de a scapa de ele, este sa le observi, sa le spui da, vad ca sunteti cu mine si peste mine, nu ma lupt cu voi, va las sa stati cat aveti de gand sa stati iar eu imi vad de ale mele lucruri.
Poate uneori nu o sa ai chef sa faci absolut nimic si orice altceva ti se pare o lupta in gol, dar, la un moment dat, incepi sa te ridici si sa vrei sa revii la normal, vrei sa te bucuri de viata si si sa fii implinit cu ce ai si incepi sa te uiti in jurul tau si sa multumesti lucrurilor si oamenilor care sunt in jurul tau. Ei, si deja esti pe drumul cel bun!
Apoi, iti aduci aminte ca viata si fericirea ta nu e dependenta de cat de bine merge o relatie sau daca esti intr-o relatie. Iti aduci aminte ca esti mai mult decat o femeie sau un barbat care isi doreste o relatie fericita si mai ai si alte planuri in viata si poti sa te uiti acolo unde ai proiecte, sa te intorci la ele, sa te intorci la prietenii pe care poate i-ai neglijat in ultima vreme sau sa iti faci prieteni, sa incerci un nou hobby sau sa te ocupi de corpul si sanatatea ta daca si astea au fost pe ultimul plan. Cu alte cuvinte sa te intorci sa traiesti in prezent cu ce ai si ce nu ai acum si sa mai lasi si pe mana lui Doamne Doamne sau a Universului sa iti aduca in viata pe cine astepti, cand considera El de cuviinta si, nu in ultimul rand, esti si tu dispus sa o ei de la capat.
Sau, daca inca esti in relatia respectiva, detasarea de ce ti se intampla acolo, de cine crezi ca este si ce face partenerul tau s-ar putea sa ti-l aduca inapoi. S-ar putea, nu garantez. Cu siguranta ti-ar face bine insa sa te detasezi de lucrurile care nu mai merg si nu iti plac in loc sa rezisti la ce nu iti place. Se spune ca la ce rezisti persista.
Un prieten pasionat de literatura stiintifico-fantastica imi povestea zilele trecute de o carte in care membrii unei societati din viitor au renuntat la atasamentele care le aveau fata de relatii, persoane, obiecte, sentimente, emotii, etc. Erau oameni normali, ca si noi, cu familii, copii, afaceri, proiecte, idealuri dar mai erau fericiti si liberi. Liberi de suferinta pe care noi ne-o cream atunci cand o relatie se termina, dintr-un motiv sau altul sau, chiar suntem intr-o relatie si tot nu suntem multumiti pe deplin sau pur si simplu, cand ceva nu ne iese cum am vrut noi..
Intrebarea care se pune este aceasta societate chiar utopica si chiar atat de indepartata precum se pare? E nevoie de sute de ani ca sa ajungem sa nu mai suferim si sa renuntam la atasamente?
Nu, nu depinde de altii ca sa renuntam la atasamentele din noi, la emotiile negative, la suparari, frustari si orice altceva care ne face sa simtim un gol in stomac si lipsiti de putere si energie.
Vestea proasta este ca, recunosc, uneori e un proces de durata.
Vestea buna este ca nu depinde de nimeni altcineva decat de tine ca sa renunti la toate lucrurile astea, doar de tine si de dorinta ta de a scoate din fiinta ta aceste sentimente care te aduc inapoi in trecut si nu lasa ce e mai bun si pur in tine sa iasa la suprafata.
Si, Omule, sunt atat de multe lucruri minunate si inspirante in tine care abia astepta sa le descoperi!

Irina Aiacoboae
POI

Noiembrie 2007

%d blogeri au apreciat: