Tag Archive: Dragoste


© Foto Gelu Coltau, Inot. http://www.laprintarie.ro

Acestea se pare că au fost ultimele cuvinte ale doctorului Pesamosca adresate celor care au avut grijă de el în ultimii ani ai vieţii lui. Cuvinte care veneau de la un om care de-a lungul anilor a salvat vieţile a zeci de mii de copii prin profesia lui.

Îmi amintesc tare bine de un incident când eram copil de vreo 3-4 ani şi am fost cu tata la pescuit. S-a întâmplat să alunec în balta în care pescuia el şi alţi unchi de ai mei. Spaima pe care am trăit-o în momentele când mă aflam pe fundul laculului a rămas întipărită în subconştientul meu mulţi ani, fără să am habar măcar de asta. Şi acum pot să îmi amintesc mirosul bălţii, mâlul în care mă cufundam, algele şi iarba de la mal, broaştele care orăcăiau spre seară, sunetul greierilor, lumina difuză, scăunelul mic de pescar, undiţele, oamenii care erau în jur, momentul când am vrut să mă deplasez dintr-un loc în altul pe mal şi am alunecat. Ce am experimentat atunci era neputinţă, disperare, dădeam din picioare şi acestea nu mă ajutau să mă ridic deasupra apei, vedeam lumina de deasupra apei, dar nu puteam să respir, simteam cum mă afund în nămol şi nimic nu mă ridica deasupra, nu înţelegeam de ce durează o veşnicie ca cineva să mă scoată de acolo, mă întrebam unde e tata şi de ce nu mă salvează. Am fost scoasă din apă, evident, dar toate lucrurile astea au rămas în mine. Ştiu că m-am dus alergând acasă la mama şi i-am povestit ce se întâmplase şi am trăit cu senzaţia că nici măcar nu m-a înţeles sau ascultat şi nedumirerea mea cum de nu l-a pedepsit pe tata pentru că nu a avut grijă de mine şi nu m-a salvat la timp. Evident că am învăţat să înot de una singură şi că nu i-am dat voie tatei să mă înveţe nici altădată.

Recent am experimentat un incident în care intrasem într-o încurcătură, unde nu mai ştiam cum să rezolv situaţia respectivă. I-am povestit mamei ce s-a întâmplat şi m-a sfătuit să îi spun şi tatei versiunea scurtă a poveştii. I-am zis şi pur simplu el a rezolvat încurcătura în care intrasem. Mi-am dat seama că şi acum fiind adult, ca şi atunci când eram un copil speriat de înec, mama m-a ascultat şi înţeles prin ce am trecut şi tata m-a salvat.  

Mi-a atras atenţia o replică dintr-o carte tare frumoasă, Pădurea norvegiană de Haruki Murakami: „Ce se întâmplă cu un om când îşi deschide sufletul? Se face bine.” Acolo este un loc creat pentru oamenii care au sufletul rănit, unde doctori şi pacienţi convieţuiesc într-un loc special creat de ei, unde rând pe rând sunt când doctori, când pacienţi. Fiecare are în intenţie de a-l sprijini pe celălalt cu ce poate, după competenţele lui, abilităţile şi interesele lui.

La un moment dat nu mai ştii cine e doctorul, cine e pacientul, ascultătorul sau povestitorul. Pentru că rolurile în viaţă se schimbă şi avem rând pe rând grijă şi nevoie unii de alţii şi, probabil, acesta este una din misiunile noastre pe acest Pământ şi în această existenţă.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Vorbeam în articolul trecut că nu ştii cine este lângă tine, căci se pare că subconştientul meu mă avertiza să fiu atentă. Ultimul lucru la care mă aşteptam era să descoper şi un infractor în spaţiul meu.

Dacă faci parte din categoria celor care nu cred în existenţa răului, a maleficului, a intenţiilor ascunse, a infracţionalităţii şi a oricăror alte aspecte umane mai puţin luminoase, dacă crezi orbeşte şi închizi ochii de bună voie şi nesilit de nimeni, oricâte semnale vei primi nu vei vedea nimic decât ceea ce vrei tu să vezi până când faptul va fi consumat şi vei înţelege ce ai de înţeles.

Te vei uita în urmă şi vei vedea moment de moment cum nu ai vrut să vezi, să înţelegi, să accepţi altă realitate decât ceea pe care ţi-ai imaginat-o tu şi cum te-ai transformat într-o victimă perfectă.

Degeaba judeci oamenii după cum eşti tu şi felul tău de a fi. Nu suntem la fel, suntem diferiţi, este adevărat că avem lucruri asemănătoare, dar să te aştepţi ca celălalt să aibă valorile şi credinţele tale sau aceleaşi intenţii de la bun început este păcăleală.

Primul lucru care mi-a venit în minte în momentul când m-am trezit a fost cum pot să am încredere în oameni de acum înainte. Încrederea este un cuvânt supraestimat şi nu se câştigă cum am fost noi învăţaţi să credem ci pur şi simplu se oferă. Este un dar al celui care oferă încrederea, chiar lui însuşi.

În sesiunile mele de coaching, când vorbim despre creşterea încrederii în sine, întrebarea pe care o pun clientului meu este: ce ai face dacă ai avea deja încredere în tine? După ce identificăm ce îşi doreşte clientul, vedem care sunt temerile, blocajele şi cum poate ajunge să aibă şi să facă ce şi-a propus.

Când ajungi să te trezeşti, vei vedea că în acţiunile tale vei începe să fii prudent, fără să fii suspicios, vei începe să pui din ce în ce mai multe întrebări şi să fii curios, fără să interoghezi, vei vrea să cunoşti din ce în ce mai mult despre o persoană, un domeniu sau o activitate pentru a evalua în cunoştinţă de cauză.

Îţi vei defini obiectivele dar vei lua în calcul şi riscurile. Vei învăţa să te protejezi, nu fiindcă ai fost o victimă, ci pentru că eşti responsabil de viaţa ta şi de acţiunile tale. Să fii luptător, fără să fii agresiv.

Vei vedea care este probabilitatea de materializare a riscurilor, vei analiza cauzele sau circumstanţele care favorizează apariţia şi repetarea riscului, cum să evaluezi şi să gestionezi riscurile şi vei decide atent care este răspunsul tău la fiecare în parte.

Have fun!

Cu drag,

Irina Aiacoboae

O poveste cu tâlc

Am primit o poveste care mi-a plăcut aşa de tare încât vă o redau în continuare aşa cum am primit-o:

Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.
Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el.
Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.
……………………………………………………………………………………..

Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria.
Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos.
Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns:

Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit.
Socrate i-a spus: Aceasta este căsătoria.
……………………………………………………………………………………..

Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea.
De această dată, Socrate l-a îndrumat: Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine seama că nu poţi să alegi decât o singură dată. Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit: Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am zărit şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.
Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.
……………………………………………………………………………………..

Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa.
Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina.
Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia.
Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul. În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Dacă făceam asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.
Socrate i-a spus: Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă.

Cu alte cuvinte:
*dragostea nu înseamnă perfecţiune;
* căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una;
* fericirea este o stare de spirit autocâştigată de alegerea făcută;
* viaţa este bucuria de a fi împreună.

Care este visul tau?

Irina Aiacoboae - "Visul"

Astazi voi vorbi despre vise. Te invit sa incepi sa visezi alaturi de mine.

In 11 octombrie 2010 am fost invitata la Gala Nationala LifeCare, de la Teatrul National Bucuresti, de catre vara mea, Magda Aiacoboae, careia ii multumesc pentru ocazia pe care mi-a oferit-o de a vedea recunoscuta, sarbatorita si apreciata o frumoasa echipa de oameni care impartasesc un vis si o viziune comuna.

Intentia mea a fost sa il ascult pe Paul Martinelli, care este al 5-lea vorbitor motivational din lume, este coach si consultant. A fost o bucurie sa il ascult si sa il vad pe scena, sa il vad impartasind oamenilor din intreaga lume experienta lui si povestea lui absolut fantastica.

Ce mi-a ramas in minte a fost momentul cand ne-a spus ca este onorat de a fi alaturi de oamenii care fac parte din familia LifeCare si ca povesteste oamenilor din lumea intreaga despre povestea a doi frati romani, Cristian si Dan Onetiu din Timisoara, care acum 5 ani au plecat impreuna la drum cu un vis si o viziune, astazi visul LifeCare fiind o afacere si un mod de viata extins la nivel national, cu peste 35.000 de clienti parteneri si care a inceput expansiunea internationala. Iata ca si din Romania pot porni afaceri nationale si internationale, pe care sa le livram si altor popoare! Bravo lor!

Ma consider o norocoasa. In meseria mea de antrenor de viata (life coach) lucrez cu oameni si cu visele lor. Oamenii pe care ii antrenez au vise din cele mai frumoase: sa isi dezvolte propria lor afacere, sa aiba libertate financiara, sa aiba timp pentru familia lor si calatorii; sa se casatoreasca cu barbatul iubit, sa aiba copii si sa fie bunice; sa isi descopere potentialul si sa deschida o scoala de dans; sa faca handbal de performanta, sa dezvolte o cariera in domeniul energiei regenerabile, sa aiba o familie fericita si abundenta in viata lor.

De asemenea, am in jurul meu oameni care doresc sa scrie carti, sa faca filme despre pasiune, sa fie cei mai mari artisti plastici in 5 ani, sa antreneze prin pictura oamenii in dezvoltarea lor personala, sa cultive campuri de levantica. Vise nebune, oameni frumosi.

Visul meu este sa hranesc visele oamenilor, sa le dau viata, sa le cultiv, sa le ingrijesc, sa ii ghidez pe oameni sa isi descopere resursele interioare care materializeaza visele lor, sa ii conectez cu interiorul lor si cu bogatia lor inepuizabila. Visul acesta ma implineste, imi da bucurie, placere, satisfactie, da un sens vietii mele.

Cine ma ghideaza in acest proces? Visele oamenilor pe care eu le ascult si cu multa grija, atentie si consideratie, onorez acest proces de ghidare interioara astfel incat fiecare persoana sa gaseasca pasii cei mai potriviti in drumul spre atingerea visului lor. Oamenii cu care lucrez, care m-au luat ca partener si antrenor de viata, au vise marete si, pentru ca sa le atinga, au rabdare, incredere in ei insisi si in acest proces de evolutie interioara si exterioara si lucreaza pe termen lung cu ei insisi.

Ce se intampla in timpul sesiunilor de coaching? Oamenii se conecteaza la resursele lor interne, vad clar lucrurile care functioneaza in viata lor si care nu functioneza, au posibilitatea sa faca constient alegeri si sa se indrepte cu usurinta spre pasul urmator in atingerea dorintelor lor, fara sa se simta coplesiti de multitudinea planurilor si obiectivelor pe care le au. Si, cel mai important lucru, este că incep sa creada in visele lor, pentru ca sunt cel putin doi oameni care cred in acesta, clientul si antrenorul!

Cine conduce aceasta sesiune este cel care vorbeste despre visele lui, despre obiective, preocupari si provocari, este clientul, eu il urmez, il ghidez si il sprijin in procesul lui de constientizare si de eliberare a potentialului lui creator.

Cum am ajuns aici? Am reusit sa imi ating visul in timp, dupa ce am lucrat cu mine si mi-am canalizat energia si dragostea catre ce imi place sa fac, ce ma bucura si ma implineste. Si nu este singurul vis pe care il am, imi doresc sa scriu carti, sa organizez evenimente de dezvoltare personala, sa am familia si copii pe care mi-i doresc, sanatate, bani, timp liber etc. Pentru ca sunt multe dorinte si multe planuri, pentru ca imi doresc sa fac performanta in meseria mea, mi-am luat un antrenor. Numele ei este Andreea Voroneanu, este un om extraordinar, care pune dragoste si pasiune in ceea ce face zi de zi, care lucreaza cu inima si cu sufletul oamenilor. Imi place sa o numesc „angel coach-ul” meu.

Te invit aici sa faci un prim pas si sa scrii despre visul tau, sa il impartasesti cu oamenii din viata ta, pe care ii cunosti si pe care nu ii cunosti, sa fii liber cu tine si cu cei din jurul tau, sa te bucuri de viata si de fiecare pas pe care il faci in viata, oriunde iti doresti sa ajungi.

Drumul si raspunsul final sunt in interiorul tau.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Sujith Sydney

Cu cat trecem prin viata si avem mai multe relatii sau experimentam perioade in care suntem singuri, cu atat mai greu suntem dispusi, cel putin unii dintre noi, sa incepem o noua relatie.

Uneori avem dificultati in a lasa in urma o relatie, disparitia unei persoane dragi, un esec intr-o casnicie, toate acestea creand o frica constienta si inconstienta.de a mai iubi si de ne “implica emotional”.

Consideram ca exista amintiri placute si amintiri mai putin placute. Si unele si altele ne tin in loc si nu ne dau voie sa lasam viata sa ne aduca lucruri din ce in ce mai bune si mai frumoase.

Lipsa de incredere in viata se manifesta prin furie, tristete, depresie, lipsa de curaj si de energie, etc. Ele alterneaza cu momente in care ne simtim bine, dar unii dintre noi suntem atat de obisnuiti cu suferinta incat momentele in care ne simtim bine, suntem veseli, plini de energie si de viata nu dureaza prea mult.

Este necesar sa antrenezi muschii care lasa ingrijorarile, tristetile si supararile sa treaca pe langa tine, sa le lasi sa fie cat vor sa fie, dar, de preferat, nu prea mult. Sa te intorci la a fi deschis in fata vietii ca un copil, care nu stie si nu a invatat inca sa nu aiba incredere in oameni, ca barbatii/femeile sunt intr-un fel sau altul si trebuie sa ne pazim de ei/ele, altfel suferim.

Vrei sa iti confrunti temerile? Te invit sa iti raspunzi la intrebarile de mai jos:

De ce ti-e teama acum?

Si ce daca se mai intampla la fel?

Si ce daca vei mai gresi ?

Si ce daca se va mai termina o relatie?

Si ce daca ti-e frica?

Majoritatea oamenilor doresc sa detina controlul lucrurilor care li se intampla si cand apar alte evenimente decat cele la care se asteapta, alte rezultate decat cele pe care le presupun ca trebuie sa apara, intra in panica. E ca si cum am incerca sa tinem in pumni apa care curge intr-un rau.

Este necesar sa ne predam vietii insasi si a fi in pace cu absolut orice ni se intampla. Daca ne relaxam, ne destindem, ne deschidem si avem incredere, din ce in ce mai multe momente pretioase apar. Renuntand la a ne impotrivi la ce nu ne place si la a da drumul la suferinta permitem sa atragem din ce in ce mai mult din misterul vietii.

Erich Fromm scria in cartea sa, “The Art of Loving”, publicata in 1956, “Arta de a iubi este ca orice meserie. Presupune rabdare, incredere, disciplina, concentrare, credinta si practica zilnica.”

Si daca tot iti doresti sa iubesti si sa fii iubit, incepe cu tine.

Ce pretuiesti si valorizezi la tine azi?

Ce calitati din tine si ce rezultate din viata ta apreciezi si admiri?

Cine esti tu si care este valoarea ta?

Cu drag,

Irina

%d blogeri au apreciat: