Tag Archive: Dezvoltare persoanala


Obiectivul meu pe plan financiar incepe sa prinda elegant contur.

Obiectivul meu pe plan financiar începe să prindă elegant contur.

Prima etapă este identificarea intenţiilor: renunţarea la datoriile externe şi să ajung la o gestiune lucidă a aceleaşi cantităţi de bani lunară, pe care să o adminstrez cu lejeritate. Mi-am angajat şi nişte Miniştrii.

Primul rând m-am gândit la ce renunţ şi la ce nu renunţ. Apoi am vorbit cu Miniştrii mei şi le-am trasat dat nişte sarcini pe fiecare domeniu din viaţă.

Ministerul Finanţelor şi Economiei: Cunoaşterea realistă a încasărilor şi plăţilor.

Finanţe: Situaţii financiare exacte, care să cuprindă atât fluxurile de încasări curente cât şi consumurile, stocurile şi resursele existe şi disponibile. Cuvânt de ordine: voinţă.

Economie: Întrebare: Cum aş putea să mă încadrez în bugetul disponibil?

Ministerul Turismului: Practicăm turismul intern (vizită la părinţi, prieteni, etc). Nu refuzăm oferte gratuite. Dar ne gândim de două ori. Deviză: ne simţim bine oriunde!

Ministerul Administratiei şi Internelor

La Interne căscăm ochii la orice tentaţie financiară şi de consum. Ne întrebăm: Pentru ce vreau acel lucru? La ce îmi foloseşte? Există altceva ce aş putea folosi?

La Administraţie reformăm sistemul de gândire.

Cuvânt de ordine: disciplina minţii.

Ministerul Educaţiei şi Dezvoltării: continuăm dezvoltarea personală accesând resurse free sau cu costuri reduse şi învăţăm tot ce avem nevoie de la oamenii şi sursele de viaţă cu care intrăm în contact zilnic. Parolă de acces: modestie.

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

La Muncă: obiectivul este ca munca să fie cu bucurie, fără oboseală, trudă sau istovire şi cu răsplată financiară. Intenţie: să nu ne mulţumim cu prea puţin!

Pentru Pensie gândim în perspectivă planuri de investiţie.

La Familie: gestiunea împreună a bugetului, clară, fără ascunzişuri.

Ministerul Sănătăţii: Tăiem din antiinflamatoare şi analgezice. Le înlocuim cu leacuri pe cât posibil naturale şi folosim puterea minţii de vindecare. Evităm accidentele fiind prezenţi.

Încurajăm atât dieta financiară cât şi cea alimentară. Readucem alimentaţia la rolul ei de hrană în viaţă şi ne luăm bucuria şi plăcerea din celelalte domenii.

Ministerul Transporturilor: orice mijloc de transport are beneficiile lui.

Ministerul Telecomunicaţiilor: vorbim doar când avem chef de vorbit, preferăm să ascultăm cât mai mult cu putinţă.

Relatia cu Parlamentul. Rolul acestui Ministru este sa asigure incetarea parlamentărilor.

Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional:

Scriem, pictăm, creăm. Practicăm simplitatea.

La Culte: Îmbunătăţim relaţia cu Divinitatea şi rugăm ca îngrijărările şi temerile noastre să fie transmutate. Practicăm detaşarea, relaxarea, credinţa.

Întrebare: Care este rolul şi misiunea mea?

Relaţia cu Parlamentul. Rolul acestui Ministru este sa asigure încetarea parlamentărilor.

Vrei Guvernul meu? Ţi-l dau şi ţie!

Am angajat şi un Prim Ministru, care preia sesizări, reclamaţii şi, mai ales sugestii şi idei! Dar să ştiţi că le preiau şi le dau mai departe! Daţi cu ele!

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viaţă

Nimic de demonstrat

Continui seria articolelor despre bani, încredere, prietenie începute săptămânile trecute (Escrocherie sentimentală cu pierderi financiare II şi Escrocherie sentimentală cu pierderi financiare – I).   

 

– Cum au continuat lucrurile?

După alte câteva zile m-au chemat să îmi spună cum avansaseră în anchetă şi să discutăm ideea mea despre flagrant.

Am fost surprinsă să constat că deja m-au pus să indentific pe cel cu care mă întâlnisem din 5 fotografii pregătite. L-am ales fără ezitare pentru că am stat ca să mi-l amintesc şi m-am uitat minute în şir la fotografiile pe care i le făcusem cu webcam-ul şi acum îi ştiam fiecare trăsătură şi particularitate.

Poliţistul meu mi-a spus mândru că deja îl cunosc, mi-a spus numele şi vârsta reală, de unde este, mi-a arătat că dintr-o plângere au un dosar întreg, dar nu a vrut să îmi dezvăluie cum au ajuns să intre în posesia acestor informaţii.

Cu flagrantul nu am reuşit să avansăm, pentru că ei nu au resurse să aloce unei astfel de operaţiuni (acolo am văzut un singur calculator vechi de 10 ani într-o încăpere dintr-o clădire care este efectiv în paragină). Din păcate prietenei mele i s-a făcut teamă ca ea, ca civil, să fie implicată într-o astfel de operaţiune, deşi poliţiştii mă asiguraseră că e doar o formalitate. Până la urmă au spus că îl vor prinde oricum, dar flagrantul ar fi grăbit lucrurile şi ar fi adus o probă în plus asupra calităţii lui de escroc. La urma urmei ceruseă un sprijin, acolo ei unde nu au resursele financiare necesare.

Ţinând cont de faptul că poliţia l-a mai prins şi în alt caz cel puţin, dar l-au eliberat că nu avuseseră probe suficiente, l-am întrebat pe poliţist: de data aceasta cum se va dovedi? La care el îmi spune: Nu ne-aţi lăsat un plic?

 

– Când o să ne spui numele lui?

Imediat ce poliţia o să îl prindă efectiv.

 

– Ce crezi că poţi să înveţi din experienţa aceasta?

Imediat după ce am ieşit din şocul că am putut să fac o asemenea prostie şi să mă las astfel păcălită am început să înţeleg cum aş fi putut evita o astfel de situaţie.

În primul rând mi-a devenit clar că, de fapt, nu avem nimic de demonstrat nimănui. Oricine îţi cere vreodată să demonstrezi ceva vine pentru că tu încă nu eşti sigur pe tine şi orgoliul te va împinge să vrei să convingi pe alţii despre lucrul contrar pe care vrei să îl ascunzi. Cu cât orgoliul şi nesiguranţa este mai mare cu atât vei fi mai îndârjit. Cine ştie exact cine este, cu bune şi mai puţin bune, se acceptă pe sine şi este acceptat ca atare.

Mi-am dat seama că prietenia şi încrederea nu se pot clădi în câteva zile. Că poate fi doar un început, dar restul se clădeşte pe parcurs. Că sunt utile şi folositoare recomandările, nu numai în relaţii, ci în general în viaţă.

– Ai reuşit să schimbi ceva aici?

Da, după ce am văzut că dacă m-aş fi consultat atunci cu cineva şi aş fi ascultat o altă părere despre ce îmi cerea acel bărbat aş fi înţeles că nu este în regulă o astfel de atitudine.

De exemplu am vrut să îmi schimb providerul de internet fiindcă am primit o ofertă avantajoasă din punct de vedere financiar care mi-ar fi plăcut. Însă, înainte de a mai lua o decizie care avea şi o tentaţie financiară, m-am dus şi am întrebat doi vecini de pe scară dacă au fost mulţumiţi de serviciile acelei firme şi am aflat că nu îşi respectaseră promisiunile din contract şi avuseseră probleme de conectare cu ei. Poate că între timp îşi remediaseră deficienţele, dar pe piaţa din bloc aveau o bilă neagră de 2 ani şi nu m-am riscat.

Interesant este că acum oamenii îmi dau tot felul de recomandări chiar fără să le cer. Intrasem într-o zi într-un magazin de carne şi am cerut unul din produsele expuse în vitrină. Vânzătoarea se uită senină în ochii mei şi îmi spune că nu îl mai are, apoi adaugă: sper că aţi înţeles, nu pot să vorbesc tare, dar vă ştiu că veniţi adesea în magazin şi mai bine veniţi mâine să îl cumpăraţi, aducem proaspăt. Îi mulţumesc că a fost aşa drăguţă, iau altceva şi plec nedumerită. Chiar aşa celebră nu am devenit şi cred că intrasem prima sau a doua oară în magazinul respectiv. După o vreme mă dumiresc: am devenit receptivă la părerile şi experienţa celorlalţi şi ei se exprimă liber, chiar fără să mai întreb uneori.

 

Despre alte lucruri experimentate de prietena mea veţi citi săptămâna viitoare.

 

 

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viaţă

 

Care este visul tau?

Irina Aiacoboae - "Visul"

Astazi voi vorbi despre vise. Te invit sa incepi sa visezi alaturi de mine.

In 11 octombrie 2010 am fost invitata la Gala Nationala LifeCare, de la Teatrul National Bucuresti, de catre vara mea, Magda Aiacoboae, careia ii multumesc pentru ocazia pe care mi-a oferit-o de a vedea recunoscuta, sarbatorita si apreciata o frumoasa echipa de oameni care impartasesc un vis si o viziune comuna.

Intentia mea a fost sa il ascult pe Paul Martinelli, care este al 5-lea vorbitor motivational din lume, este coach si consultant. A fost o bucurie sa il ascult si sa il vad pe scena, sa il vad impartasind oamenilor din intreaga lume experienta lui si povestea lui absolut fantastica.

Ce mi-a ramas in minte a fost momentul cand ne-a spus ca este onorat de a fi alaturi de oamenii care fac parte din familia LifeCare si ca povesteste oamenilor din lumea intreaga despre povestea a doi frati romani, Cristian si Dan Onetiu din Timisoara, care acum 5 ani au plecat impreuna la drum cu un vis si o viziune, astazi visul LifeCare fiind o afacere si un mod de viata extins la nivel national, cu peste 35.000 de clienti parteneri si care a inceput expansiunea internationala. Iata ca si din Romania pot porni afaceri nationale si internationale, pe care sa le livram si altor popoare! Bravo lor!

Ma consider o norocoasa. In meseria mea de antrenor de viata (life coach) lucrez cu oameni si cu visele lor. Oamenii pe care ii antrenez au vise din cele mai frumoase: sa isi dezvolte propria lor afacere, sa aiba libertate financiara, sa aiba timp pentru familia lor si calatorii; sa se casatoreasca cu barbatul iubit, sa aiba copii si sa fie bunice; sa isi descopere potentialul si sa deschida o scoala de dans; sa faca handbal de performanta, sa dezvolte o cariera in domeniul energiei regenerabile, sa aiba o familie fericita si abundenta in viata lor.

De asemenea, am in jurul meu oameni care doresc sa scrie carti, sa faca filme despre pasiune, sa fie cei mai mari artisti plastici in 5 ani, sa antreneze prin pictura oamenii in dezvoltarea lor personala, sa cultive campuri de levantica. Vise nebune, oameni frumosi.

Visul meu este sa hranesc visele oamenilor, sa le dau viata, sa le cultiv, sa le ingrijesc, sa ii ghidez pe oameni sa isi descopere resursele interioare care materializeaza visele lor, sa ii conectez cu interiorul lor si cu bogatia lor inepuizabila. Visul acesta ma implineste, imi da bucurie, placere, satisfactie, da un sens vietii mele.

Cine ma ghideaza in acest proces? Visele oamenilor pe care eu le ascult si cu multa grija, atentie si consideratie, onorez acest proces de ghidare interioara astfel incat fiecare persoana sa gaseasca pasii cei mai potriviti in drumul spre atingerea visului lor. Oamenii cu care lucrez, care m-au luat ca partener si antrenor de viata, au vise marete si, pentru ca sa le atinga, au rabdare, incredere in ei insisi si in acest proces de evolutie interioara si exterioara si lucreaza pe termen lung cu ei insisi.

Ce se intampla in timpul sesiunilor de coaching? Oamenii se conecteaza la resursele lor interne, vad clar lucrurile care functioneaza in viata lor si care nu functioneza, au posibilitatea sa faca constient alegeri si sa se indrepte cu usurinta spre pasul urmator in atingerea dorintelor lor, fara sa se simta coplesiti de multitudinea planurilor si obiectivelor pe care le au. Si, cel mai important lucru, este că incep sa creada in visele lor, pentru ca sunt cel putin doi oameni care cred in acesta, clientul si antrenorul!

Cine conduce aceasta sesiune este cel care vorbeste despre visele lui, despre obiective, preocupari si provocari, este clientul, eu il urmez, il ghidez si il sprijin in procesul lui de constientizare si de eliberare a potentialului lui creator.

Cum am ajuns aici? Am reusit sa imi ating visul in timp, dupa ce am lucrat cu mine si mi-am canalizat energia si dragostea catre ce imi place sa fac, ce ma bucura si ma implineste. Si nu este singurul vis pe care il am, imi doresc sa scriu carti, sa organizez evenimente de dezvoltare personala, sa am familia si copii pe care mi-i doresc, sanatate, bani, timp liber etc. Pentru ca sunt multe dorinte si multe planuri, pentru ca imi doresc sa fac performanta in meseria mea, mi-am luat un antrenor. Numele ei este Andreea Voroneanu, este un om extraordinar, care pune dragoste si pasiune in ceea ce face zi de zi, care lucreaza cu inima si cu sufletul oamenilor. Imi place sa o numesc „angel coach-ul” meu.

Te invit aici sa faci un prim pas si sa scrii despre visul tau, sa il impartasesti cu oamenii din viata ta, pe care ii cunosti si pe care nu ii cunosti, sa fii liber cu tine si cu cei din jurul tau, sa te bucuri de viata si de fiecare pas pe care il faci in viata, oriunde iti doresti sa ajungi.

Drumul si raspunsul final sunt in interiorul tau.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Irina Aiacoboae, "Iunie", ulei pe carton

Irina Aiacoboae, "Iunie", ulei pe carton

Un omulet de jad, satul de meleagurile lui angelice, se gandi sa vina pe Pamant sa vada ce fac pamantenii, caci pe la el pe acolo cam toata lumea facea acelasi lucru: vietuia intr-o armonie totala, nu aveau preocupari majore deoarece nu existau griji, nu ii interesa abundenta, dat fiind faptul ca nu existau bani si oricum Universul le punea la dispozitie orice, era suficient sa arunce un gand cu ce isi doresc si primeau orice. Nu exista competitie, caci fiecare isi avea talentul lui si isi avea locul lui acolo, nu erau concursuri deoarece nu stiau ca ar putea fi mai buni sau mai slabi unii decat altii si omuletii de jad erau impacati si multumiti.

Omuletul nostru ajunse pe Pamant si intalni o persoana care plangea intr-un colt. Neobisnuit sa vada asa ceva, il intreba:

– Ce este apa aceasta care curge din ochii tai?

– Sunt lacrimi, raspunse pamanteanul.

– De unde vin? De ce apar? intreba curios omuletul.

– Nu stiu, dar ma elibereaza. Am avut o saptamana stranie: luni depresie, marti furie, miercuri incep sa intru in armonie, joi m-apuc de poezie, vineri ce o sa mai fie?

– Vineri? De ce te preocupa vineri, astazi este joi, spuse omuletul.

– Pai ma uit ca sunt intr-un carusel de emotii, cu cat caut mai mult linistea, echilibrul, bucuria cu atat experimentez orice altceva decat ce am cerut.

– Pai ce ai cerut?

– Am cerut sa ma vindec, sa fiu sanatos…

– Pai cred ca ai toate simptomele pentru a avea ce ai cerut.

– Cum asa? Am cerut sa imi folosesc intuitia.

– Si luni ai experimentat depresie? Ce ai facut atunci?

– M-am luptat cat m-am luptat si dupa am lasat-o sa fie si am renuntat sa mai gandesc! Nu prea mai aveam de ales.

– Ok si marti?

– Marti cred ca am inceput sa imi folosesc darul exprimarii si sa comunic ce nu am mai exprimat pana atunci, ce adunasem in mine si nu lasasem sa iasa la iveala. Oricum am constatat ca preferam furia depresiei. Era mai usor de gestionat sau suportat.

– Stii raurile acelea care, in momentul cand ploua zile in sir, daca nu sunt deversate controlat risca sa inunde suprafete intinse si sa provoace o catastrofa? Asa e si cu furia, supararea, tristetea. Daca le aduni in tine la nesfarsit te imbolnavesc te miri unde, depinde ce anume retii in tine. Mai departe?

– Miercuri am constatat ca s-au mai dus din toate starile astea, parca se indepartasera de mine, le priveam de undeva de sus. Am inceput sa mai las gandurile deoparte si sa imi folosesc inima…

– Oh, se pare ca incepi sa iti folosesti intuitia! Este ceea ce ai cerut, nu?

– Da, dar nu stiam ca trebuie sa trec prin toate starile astea. M-as fi gandit de doua ori inainte de a cere.

– Regreti?

– Nu, nu regret, observ doar. Am auzit odata pe cineva ca toate lucrurile pe care inca nu le am si mi le doresc o sa apara dupa ce ma vindec spiritual si nu am inteles ce vrea sa spuna lucrul acesta pana aseara. E mult de spus, dar in esenta pentru mine a fost sa renunt la intrebarea „De ce cutare sau cutare lucru?”! Acum doar imi folosesc imaginatia sa ma intreb „Cum sa obtin ceva ce imi doresc?”.

– Cred ca ai inceput deja sa te vindeci. Sau mai bine zis esti vindecat, acum, aici si astazi.

– Si eu cred. Si mai cred ca deja am tot sprijinul din lume sa am tot ce imi doresc. Si sunt pe drumul cel bun. Oh! Si am mai aflat ca e atat de usor sa aflu raspunsuri cand mintea mea e linistita si doar sa ascult cu inima…

– Ma bucur ca te-am cunoscut, spuse in incheiere omuletul de jad. In mod sigur pe aici nu va plictisiti! Mi-ar place si mine…

– Da, da, ai grija ce iti doresti! Zambi pamanteanul.

Cu drag,

Irina

Irina Aiacoboae: "Micul Print", 2010

De cate ori ti-ai spus tie sau altora ca nu mai incredere in cineva sau ceva? Care este impactul, rezultatul acestei atitudini asupra ta, asupra relatiei tale cu persoana respectiva, asupra dorintelor si viselor pe care le ai?

Definitia increderii din dictionarul explicativ al limbii romane este:  „Sentiment de convingere; lipsa de îndoiala”.
De asemenea, tot in DEX gasim definitia: „actiunea de a (se) încrede si rezultatul ei; sentiment de siguranta fata de cinstea, buna-credinta sau sinceritatea cuiva; credinta”.

Neincrederea este, evident, opusul increderii si reprezinta lipsa sigurantei, indoiala, in final lipsa credintei. Cel mai adesea apare ca urmare a unor incidente din trecut, cand noi am decis ca oamenii ne inseala, nu ne putem baza pe ei, nu isi tin cuvantul, vor doar sa profite, etc. Cand nu ai incredere in oameni, nu ai incredere / credinta nici in Divinitate si te simti singur, izolat, frustat, nemultumit, nu stii incotro sa o ei.

Siguranta / certitudinea este o valoare, un sentiment pe care majoritatea dintre noi il cauta, fie ca este vorba de o relatie cu un partener, fie de prieteni, de locul de munca sau afacerea pe care o avem, de relatia cu banii.

A face trecerea de la neincredere la incredere, de la indoiala la credinta poate fi realizata intr-o secunda, atunci cand iti dai seama ca tu ai facut aceasta alegere la un moment dat si de atunci tot universul ti-a confirmat ca nu merita sa ai incredere intr-o anumita persoana sau persoane, sau, un proces care poate dura ceva mai mult, in functie de fiecare persoana.

Esti dispus sa faci o schimbare la tine?

Daca vei  schimba acel ceva ce vei avea de acum inainte in viata ta?

Poate multumire, implinire, satisfactie, armonie, liniste?  Ce anume?

Uita-te acum si la convingerile pe care le ai vizavi de persoanele in care nu mai ai incredere. Stiu ca sunt lucruri care asa au fost pana acum, pana la momentul acesta. Daca ai ales sa ai incredere intr-o persoana, daca ai ales sa stai intr-o relatie sau loc de munca sau sa iti construiesti o afacere, ce alegi sa faci tu diferit de acum inainte?

Cum esti cand nu ai incredere ? Cum esti cand ai incredere?

In ce directie vrei sa mergi?  Cat de motivat esti sa faci schimbarea?

Crede cu putere in ceea ce iti doresti, ai rabdare cu tine si cu celalalt. Rabdare! Fii constient ca e un proces de durata. Lasa-l sa fie asa cum este si cere Universului sa fii suprins de cate lucruri extraordinare poate cealalta persoana sa iti ofere/arate. Cum ar fi sa fie asa?

Constientizea cand apar gandurile negative, lasa-le sa fie si intorce-te catre cele pozitive.

Fa in fiecare zi ceva care sa te duca mai aproape de obiectivul tau, orice, chiar daca e un pas mic, aparent nesemnificativ.

Detaseaza-te de ceea ce iti doresti sa se intample. Cand iti vin ganduri negative, opreste-le cu: „Si ce daca se mai intampla la fel?” si intoarce-te la ce ai tu de facut si la cine esti tu.

Ce alte resurse ai care sa te sprijine sa ai incredere si siguranta?

Cine te poate sprijini sa te concentrezi pe incredere si sa aduci increderea in  tine si in viata ta pe toate planurile?

George MacDonald spunea ca: „A fi de incredere este un compliment mai mare decat a fi iubit”. Adaptandu-l la acest articol as spune, a acorda increderea ta cuiva este mai presus de a-l iubi.

Cu drag,

Irina

%d blogeri au apreciat: