Tag Archive: Comunicare


Bârfă, zvonuri, şuşanale

Acest tip de comunicare indirectă este des întâlnit şi, cel puţin pentru mine, a fost multă vreme enervant. Am fost reticentă să îi ascult pe oameni vorbind despre alţi oameni când aceştia nu sunt de faţă. Mi se părea nedrept să ai ceva de spus şi să nu îi spui direct persoanei la care îţi place sau nu îţi place ceva. Iar când oamenii stârneau o discuţie în grup, doar de dragul de a „diseca” o altă persoană sau comportamentul acesteia, mă blocam efectiv, pentru că nu ştiam nici ce să zic, nici nu imi plăcea ce auzeam şi mă separam din start de acei oameni.   

Şi atunci mi-am zis că ori fac eu ceva pentru a scapa de „obsesiile” mele ori mereu o să am aceasta senzaţie de separare când vine vorba de astfel de discuţii care, cu cât îmi displăceau mai mult, cu atât mai interminabile erau.

Să arunce cu pietre cine nu judecă

Îmi dau seama că eu contestam faptul că oameni se „judecă” unii pe altii, atitudine care mă scotea din sarite. Ceea ce făceam eu însămi la rândul meu era că îi judecam şi eu, ba mai mult găseam şi eu un prieten la care sa ma plâng de cât de enervanţi sunt cei care „bârfesc”. Care era diferenţa între mine şi cei al căror comportament blamam? Niciuna. Oricum nu făceam decât să accentuez o separare şi că eu aş fi mai cu moţ.

Bârfa elimina agresivitatea

Atunci am inceput să mă uit şi la alte aspecte ale acestui tip de comunicare. Nu ştiu cine a spus că bârfa elimină agresivitatea din oameni. Dacă un om este nervos pe altul şi s-ar duce să îi spună celui care l-a enervat ce îl deranjează se poate ajunge chiar şi la violenţă. Descărcându-se la un alt prieten cu ce are pe suflet şi cu ce nu îi place la persoana care l-a enervat, până când cei doi impricinaţi ajung să se întâlneasca acesta se calmează şi agresivitatea din el se elimină.

Bârfa înseamnă grija pentru o persoană

Aş adauga că este şi un mijloc de a elimina temerile, fricile, îngrijorările legate de acţiunile unei persoane.  

Sunt unele culturi în care a bârfi sau a povesti unii despre alţii este un mod de viaţă pregnant şi o preocupare curenta, mai ales pentru cei care nu au foarte multe activităţi profesionale. Până la urma am constat că, de fapt, este un mod de a exprima preocuparea pentru o persoană, grija sau teama pentru acesta, uneori dorinţa de a-l sprijini şi a căuta soluţii pentru a reuşi acest lucru.

În pace cu bârfa

În final sunt lucruri pe care nu le poţi schimba în alţii, însă ceea ce fiecare poate să schimbe este modul de a reacţiona la ceea ce nu îi place.

În momentul când reuşeşti să vezi şi celelalte aspecte, să înţelegi că şi acestea sunt modalităţi de exprimare a naturii umane, imperfectă şi frumoasă în acelaşi timp, reuşeşti să te integrezi, să glumeşti, să te exprimi pe tine însuţi şi părerile tale, indiferent de subiectul discuţiei, fără să îţi mai pese de ce zice unul sau altul, de cum arată binele sau răul, ci doar să fii atunci în conversaţie, egal cu cei din jurul tau şi impreună cu ei.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

PS Vă cer o mică Favoare: Dacă v-a placut acest articol vă rog să îl împărtăşiţi şi cu cei dragi pe e-mail, Facebook sau Twiter.  Mulţumesc mult.

Ascultă ghidarea interioară

Acum cateva zile m-am trezit cu dureri cervicale din ce in ce mai mari şi mi-am zis că ajunge, e momentul să mă ocup în profunzime să văd despre ce e vorba aici. Ca să nu mai pierd timpul arunc o privire în cartea lui Valeriu Popa unde ştiam că identificase deja cauzele problemelor de sănătate şi scrisese deja soluţiile exact la ce mă interesa pe mine, vertebrele cervicale.

La capitolul cauze autorul a scris: reprimarea flexibiliăţii, refuzul de a vedea şi alte părţi ale problemei, rigiditate, încăpăţinare.

La soluţii, contrariul celor de mai sus: flexibilitate şi a privi în toate direcţiile cu iubire.

 

Stabilirea unei intenţii clare.

Am început să mă întreb cum ar arată flexibilitatea pentru mine şi să las subconştientul să mă surprindă în câte feluri ar putea să apară în viaţa mea flexibilitatea şi sub ce forme. Să fiu curioasă să văd lucruri la care poate nu m-am gandit până acum şi nu le-am văzut. Din când în când imi aduceam aminte de intenţia mea şi, continuând să fac relaxat ceea ce făceam, să mă surprind că apar lucruri ca urmare a intenţiei mele. Aceasta este o practică deprinsă la cursul de Fotocitire, care imi e de folos în multe aspecte ale vieţii mele.  

Combinarea activităţilor

În primul rând am constatat că atunci când stau mai multă vreme într-o activitate obosesc, devin irascibilă şi imi piere cheful de a o face. Am constat că devin mai eficientă dacă mă concentrez pe o activitate atât cât imi permite ritmul intern şi, când devin plictisită şi am nevoie de recreere, să trec imediat la altceva, la altă activitate. În felul acesta, imi păstrez interesul, pasiunea şi plăcerea de a face un anumit lucru şi sunt eficientă pentru că acel timp este folosit la maxim. Fac tot ceea ce mi-am propus să fac, doar că fac din fiecare atât cât simt la momentul respectiv.

Interesant este că au dispărut lucrurile importante sau urgente şi şi-au găsit locul şi acele lucruri amânate de ceva vreme, mai mărunte, dar care totuşi trenau undeva şi îşi cereau rezolvarea.

Trecănd cu uşurinţă de la o activitate la alta, am realizat o mulţime de activităţi şi nu am mai simţit nici o oboseală, ci pot să spun că m-am odihnit în tot timpul acesta. Nu mai era nimic care „trebuia” făcut sau de grăbit de finalizat pentru a ajunge să fac altceva, ci doar lucrul în sine de care mă ocupam. Mă refer aici la orice tip de activităţi, de la cele legate de job, carieră, la cele administrative din casă.

Flexibilitate în comunicare

Deşi nu sunt neapărat de acord cu tine, pot să accept cu uşurinţă acum că ai dreptate. Şi, Doamne, ce uşoară mi se pare viaţa când te las să ai dreptate, chiar dacă ştiu şi că ai putea vedea şi alte puncte de vedere, pe care pot să ţi le prezint, să te ascult, să te înţeleg şi să nu mă supăr când alegi să vezi doar anumite aspecte ale vieţii. Poate la fel fac şi eu.

Deschidere în carieră

Da, ştiu ce imi place şi unde si cum am rezultatele cele mai bune. Am insă multe posibilităţi în faţă, din care la un moment dat încercam să aleg, mai bine zis să decid care mi se potriveşte cel mai bine. Si nu era momentul decât pentru a fi deschisă pentru mai multe opţiuni, care toate par atractive şi pe măsură ce apar oferte concrete ajustez evoluţia mea.

Mi-am dat seama că aici m-a inspirat o clientă pe care am antrenat-o la un moment dat. Avea în faţă o serie de posibilităţi legate de carieră, dar care păreau la început că ori nu i se potrivesc, ori că nu sunt realizabile şi nu ştia ce să aleagă. După o oră de explorat fiecare variantă în parte şi văzut ce înseamnă pentru ea fiecare lucru la care se gândea, am rămas surprinsă că, de fapt, în momentul respectiv clienta a constatat că nu era de luat nici o decizie şi era încântată că orice ar fi ales pe parcurs ar fi fost spre binele ei, iar ceea ce îşi dorea se vedea acum mai clar, mai uşor şi mai atractiv.

Unul dintre lucrurile pe care le iubesc la meseria de Antrenor este că eu în primul rând am posibilitatea de a învăţa de la clienţii mei.

Variaţie în a cere sprijin

Am rugat o prietenă să mă sprijine să realizez o muncă destul de migăloasă pe un text de 100 de pagini. După primele 5 pagini a cedat psihic şi mi-a zis că e prea mult. Atunci am gasit 5 prieteni pe care i-am rugat să lucrăm împreună şi să mă sprijine să finalizez materialul, astfel încât nu mai e o corvoadă pentru nimeni, este accesibil şi pot să o facă în timpul liber.

Mişcare.

Pentru cei care suferă de dureri cervicale, unul din motivele concrete este că stau multă vreme privind ţintă la eran. Profit acum de orice imi distrage atenţia în jur, de la vorbele auzite în jur, la apelul telefonului, la o altă activitate, pentru a petrece câteva minute cu ochii şi corpul în altă parte decât în ecranul calculatorului.

Nu ştiu cine va fi, dar ştiu ce imi doresc.

Ştiu ce îmi doresc de la o relaţie cu un partener de viaţă. Am constatat însă că nu mă ajută să stau să aştept la nesfârşit ca celălat să îşi îndeplinească promisiunile şi că atâta vreme cât nu există angajamente clare în relaţia noastră pot să mă simt liberă să îmi urmăresc realizarea intenţiilor mele şi să găsesc acea persoană care caută acelaşi lucru ca şi mine. Şi că nu ştiu cine este, ci pot doar să fiu deschisă să văd ce apare. Lucru valabil pentru orice fel de relaţie, inclusiv de afaceri.

A fost necesar să văd ce mi se întâmplă, pentru ce nu mai puteam vorbi la un moment dat şi să îmi exprim furia si frustarea acumulate. Spunând doar ce simt şi ce îmi doresc. După ce am eliberat reziduurile acumulate, am renunţat la aşteptări şi la speranţele nerealiste, m-am simţit eliberată şi împăcată că m-am întors la mine şi la ce imi doresc eu, nu la ce îşi doresc sau aşteaptă alţii vizavi de mine sau pot să ofere.

La o zi după ce am setat intenţia de a vedea ce înseamnă flexibilitate pentru mine, durerile cervicale au încetat. Nu de tot, dar acum ştiu ce deprinderi noi am de luat în viaţa mea în permanenţă.

Pentru tine cum arată să ai flexibilitate şi deschidere în viaţa ta?

Cu drag,

Irina Aiacoboae

PS Vă cer o mică Favoare: Dacă v-a placut acest articol vă rog să îl împărtăşiţi şi cu cei dragi pe e-mail, Facebook sau Twiter.  Mulţumesc mult.

Si ce daca tipa?

Edvard Munch - Tipatul

Acum ceva vreme am realizat ca ma blocheaza oamenii care tipa, care se cearta, care urla unul la altul sau la mine. Nu stiu ce vor. Nu stiu cu ce sa ii ajut, nu stiu de ce este nevoie sa ridice vocea ca sa ceara ceva, sau sa comunice ceva. Fiind de felul meu o fire pacifista, rar mi se intampla sa tip, poate doar sa ma enervez foarte tare, dar si atunci imi inabus sentimentele si le exprim de o forma sau alta, dar pe un ton moderat.

Chiar si daca incepeam sa tip, eu stiam ca nu e o solutie sa rezolv un conflict, pentru ca in adancul sufletului meu aveam oroare de tipete, de agresiune.

Am realizat cu timpul ca e o modalitate de descarcare a unei stari pe care o ai la un moment dat si, cu toate acestea, ceva din mine refuza cu toata fiinta sa primeasca astfel de manifestari de la oamenii din jur, pentru ca o luam personal, ca si cum eu as fi gresit cu ceva de tipa cei din jur, mai ales daca isi indreptau tipetele spre mine.

Ma deranja si cand auzeam ca in jur tipa si se cearta vecinii, nu intelegeam de ce nu isi pot rezolva conflictele pe o cale pasnica, de ce nu pot vorbi ca oamenii normali discutand ce ii deranjeaza unii la altii si solutionand diferendele dintre ei. Sau, daca au nevoie de ceva, pentru ce nu cer acel lucru pe care il vor, pe un ton decent.

Acum realizez ca simteam tipetele alea pe creier ca niste pete negre pe creier, care nu mai lasau nici un strop de culoare sa iasa la suprafata.

La un moment dat m-am gandit ce se intampla cu mine? Sunt oameni pe care ii apreciez pentru activitatea lor, pentru munca lor, pentru multe din calitatile lor (colegi, prieteni, vecini, familie) sunt oameni pe care ii admir si ii iubesc, fara nici o indoiala, dar cu toate astea ceva mai era acolo, ceva ce nu puteam deslusi.

Si atunci am vazut ca acel ceva care ma bloca in relatiile cu ei, era dispretul. Dispretul pentru faptul ca tipa, ca se cearta, ca ridica vocea, ca nu sunt capabili sa isi gestioneze emotiile. Am vazut acest lucru ca era in mine acolo, in adancul fiintei mele si oricat as fi incercat sa am liniste si pace in mine si in jurul meu, partea asta din mine care se revolta mereu aducea, de fiecare data,  alte si alte momente in care eu nu eram, nu eram in pace si in liniste si, ca in relatiile cu oamenii era ceva care inca nu era desavarsit.

I-am cerut lui Doamne Doamne sa ma ajute sa scot pata asta neagra din mine, ca eu nu mai stiu ce sa fac.

In 10 minute m-a sunat vecina sa imi ceara tigari. Vecina de care mi-e drag, cu care stau de vorba si ne sprijinim din cand in cand, dar ea si cu sotul ei aveau momente cand se certau cu alti vecini. Am invitat-o sa stam de vorba si sa fumam impreuna o tigara, era obosita, am schimbat cateva vorbe si a plecat la ea acasa. Pe parcurs imi povestise pentru ce se certase cu vecinii de alaturi si am inteles pe deplin ca nu puteau sa doarma, ca cei de alaturi faceau galagie atunci cand ei vroiau sa doarma dupa o zi lunga de munca. Atat, am inteles, nimic altceva, nu i-am mai judecat pentru una sau alta. Am realizat atunci ca ruga mi-a fost ascultata.

Urmatoarele zile, la munca am constatat ca era mai multa liniste in jur, ca nici nu mai bagam in seama daca cineva ridica vocea in jurul meu. Ca, atunci cand vreun coleg ridica vocea era suficient sa imi indrept atentia asupra lui si sa ascult ce isi doreste, sa ii inteleg tipatul, durerea, ce cauta, dupa ce striga in momentul acela. Chiar daca ridic si eu vocea acum cand cineva se adreseaza pe un ton mai ridicat, ii simt starea de spirit, nemultumirea si frustarea si ii sunt alaturi si cautam solutii indiferent pe ce ton se intampla lucrurile acestea.

Cel mai adesea, lucrurile se calmeaza repede si apele revin in matca lor, dupa ce s-au agitat suficient cat sa poata sa isi regaseasca linistea.

Singurul lucru de care au nevoie oamenii cu adevarat este sa fie ascultati si intelesi pe deplin, fie ca este vorba de o durere, de o situatie care le este neplacuta, de o nevoie pe care o au, indiferent de natura acesteia. Odata ce primesti in sufletul tau lumea celui care se deschide cu generozitate in fata ta si auzi, simti, vezi ce isi doreste acea persoana, el stie singur care ii este calea spre raspunsul lui.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Cand ma refer la relatii, ma refer la toti cei din jurul tau cu care interactionezi, de la administratorul de bloc, functionarul de la banca sau antrenorul de fitness, la colegi, prieteni sau partenerul tau de viata.

Ma refer la cei cu care comunici, intr-un fel sau altul, la cei pe care ii iubesti mai mult sau mai putin, pe care ii apreciezi sau nu tocmai, la familia pe care ti-ai ales-o (si aici includ si parintii si fratii sau surorile tale), la cei cu care petreci 8-10 ore pe zi si iti petreci mare parte din viata alaturi de ei, la prietenii pe care ti-ai ales, la cei pe care ii ai in viata ta si ii „suporti” mai mult decat iti place de ei, la partenerii din trafic care te claxoneaza de zor ca nu ai pornit cu o secunda inainte de a se pune culoarea verde si la toti ceilalti pe care ti-e dat sa ii intalnesti zi de zi, an de an, pe parcursul vietii.

Alege 5 persoane care iti vin cel mai repede in minte. 5 persoane cu care simti ca ai dragoste si afinitate si o comunicare impecabila. Poti vorbi cu usurinta cu ei, le poti impartasi orice te pasioneaza sau preocupa, le poti spune ce te doare, le spui cand nu iti place ceva direct si creati moment de moment o legatura stransa in relatia voastra.
Pune numele lor pe o hartie.
De ce te-ai oprit la ei? Ce reprezinta ei pentru tine? Ce face ca lucrurile sa functioneze intre voi si sa aveti o relatie extraordinara? Ce fel de a fi al tau? Ce iti place la ei?
Sunt totusi lucruri pe care nu le-ai spus inca si le tii in tine?

Acum alege 5 persoane care consideri ca te agaseaza sau ca nu le poti spune orice sau consideri ca nu te asculta, nu merita atentia ta, nu ai ce sa le comunici sau daca o faci o faci cu temerea de a fi respins sau, dimpotriva iti vine sa nu ai niciodata de a face cu acea persoana.
Pune numele lor pe o hartie.
Ce reprezinta acei oameni pentru tine? Cand te-ai blocat in relatia cu ei? Ce reactii, emotii, stari trezesc in tine acei oameni? Ce nu iti place la ei? Ce din trecutul vostru va impiedica sa aveti o relatie macar buna in prezent? Ce lucruri stii ca nu i le-ai spus inca si stau intre voi? Ce pareri despre el sau despre tine? Cu ce nu esti impacat tu despre tine in relatia cu acei oameni?

Vrei relatii extraordinare? E o munca de facut cu tine si cu fiecare om in parte cu care ai relatii.
Pune pe hartie numele lor si toate parerile tale despre acea persoana. Citeste-te o data, de doua ori, de cate ori vrei pana vezi ca parca lucrurile nu sunt asa de „reale” cum credeai pana atunci.
Ce faci mai departe?
La ce renunti? La ce pareri despre tine sau despre el? Ce lipseste in relatia voastra?
Ce ii comunici acelei persoane?
Ce vrei sa creezi de acum inainte in relatia cu persoana respectiva?

Vrei relatii extraordinare? Merita tot efortul sa faci munca asta si sa creezi in jurul tau dragoste, armonie, compasiune, sprijin, acceptare, miracole in comunicare si in relatiile in care esti zi de zi.

Vrei sprijin in ceea ce iti doresti? Cauta-ma si te voi ghida in procesul tau de dezvoltare si de a-ti crea relatii extraordinare moment de moment.

Irina Aiacoboae

%d blogeri au apreciat: