Tag Archive: Bani


Leacuri pentru uitare

Alzheimerul nu este o boală, ci percepţia realităţii individului asupra lumii revărsată asupra sa.

Prin clasa a treia, învăţătorul a lipsit de la ore şi în locul lui a venit nevasta învăţătoare, o altă voce la catedră, care pentru mine a adus separarea de lumea băieţilor.

Pentru prima oară am auzit că al meu coleg, care până atunci fusese un tovarăş de joacă era diferit de mine, el nu învăţa, nu studia, nu îşi făcea temele, scria greşit, trebuia corectat, supravegheat, alintat ca să îşi facă temele.

Oare până atunci de ce nu am ştiut lucrurile astea? De ce o femeie a trebuit să deschidă gura şi să împartă clasa în copii buni, studioşi, care au timp să înveţe, care vor să citească şi să scrie bine şi restul lumii?

Am devenit mioapă în următoarele luni, de unde până atunci nu aveam nevoie să văd din ultima bancă din clasă, brusc nu am mai văzut nici eu ce scrie pe tablă, făceam paşi să mă apropii să văd scrisul care până atunci fusese clar pentru toată lumea, să aud vocea care fusese aceeaşi pentru toţi, să astup celelalte voci care spuneau că eu şi tu suntem diferiţi,  să port ochelari să văd la distanţă ceea ce nu mai puteam să văd de aproape.

Pot să spun că băieţelul, pus să se ridice în picioare şi să dea explicaţii în faţa tuturor, era destul de inventiv în a-şi găsi scuze pentru că nu îşi face temele: mama îl trimitea cu vaca la păscut şi nu avea timp să înveţe, surorile nu îl ajutau, era singur, neajutorat, neiubit. Credibil, nu?

În şcoala generală profesorii mă puneau să păstrez liniştea şi pacea în clasă, când ei lipseau de la oră. Na, belea. Cu cine aveam de furcă? Cu băieţii neastâmpăraţi, neascultători, care nu îşi făceau temele, nu ştiau să scrie şi să citească. Am devenit o scorpie, care trebuia să îi facă pe toţi să fie ca toată lumea, până când am constatat că de mine nu se apropie nimeni că eu vreau să îi schimb pe toţi să fie ca mine.

În liceu, colegii au vrut să mă pună să strâng eu bani de la ei pentru diversele fonduri din clasă. Am refuzat cu plânsete şi urlete orice sarcină care însemna ca eu să cer ceva de la cineva. Scuza mea a fost că eu pierd banii sau mi-i fură în troleu, pentru că fac naveta. Toată lumea mă alesese pe mine pentru asta şi mie mi s-a părut o pedeapsă.

În facultate am devenit dulceaţă, pentru că vroiam să fiu prietenoasă şi la dispoziţia tuturor ca să am mulţi prieteni, că alfel nu eram iubită. Am avut destui prieteni care m-au transformat în mama răniţilor reinventându-mă mereu de la femeia prieten la terapeut, psihoterapeut, antrenor, orice altceva decât eram eu. Pe cine vroiam eu, de fapt, să vindec? De câţi prieteni am eu nevoie? De cine vroiam eu, de fapt, să am grijă?

Învăţ, cu ce din ce mai multă linişte rostul fiecăruia, oricât aş întreba pe alţii şi aş cere orice altceva decât vreau de fapt, răspunsul e la mine.

Am de găsit leacuri să nu se aştearnă peste noi uitarea dezamăgirilor, tristeţilor, vinovăţiei. Să pun lemne pe foc când începe să se stingă, să resurscitez trandafirii care încep să se ofilească, să arunc cenuşa lor în mare, să iubesc. Poveştile.

Irina Elena Aiacoboae

Obiectivul meu pe plan financiar incepe sa prinda elegant contur.

Obiectivul meu pe plan financiar începe să prindă elegant contur.

Prima etapă este identificarea intenţiilor: renunţarea la datoriile externe şi să ajung la o gestiune lucidă a aceleaşi cantităţi de bani lunară, pe care să o adminstrez cu lejeritate. Mi-am angajat şi nişte Miniştrii.

Primul rând m-am gândit la ce renunţ şi la ce nu renunţ. Apoi am vorbit cu Miniştrii mei şi le-am trasat dat nişte sarcini pe fiecare domeniu din viaţă.

Ministerul Finanţelor şi Economiei: Cunoaşterea realistă a încasărilor şi plăţilor.

Finanţe: Situaţii financiare exacte, care să cuprindă atât fluxurile de încasări curente cât şi consumurile, stocurile şi resursele existe şi disponibile. Cuvânt de ordine: voinţă.

Economie: Întrebare: Cum aş putea să mă încadrez în bugetul disponibil?

Ministerul Turismului: Practicăm turismul intern (vizită la părinţi, prieteni, etc). Nu refuzăm oferte gratuite. Dar ne gândim de două ori. Deviză: ne simţim bine oriunde!

Ministerul Administratiei şi Internelor

La Interne căscăm ochii la orice tentaţie financiară şi de consum. Ne întrebăm: Pentru ce vreau acel lucru? La ce îmi foloseşte? Există altceva ce aş putea folosi?

La Administraţie reformăm sistemul de gândire.

Cuvânt de ordine: disciplina minţii.

Ministerul Educaţiei şi Dezvoltării: continuăm dezvoltarea personală accesând resurse free sau cu costuri reduse şi învăţăm tot ce avem nevoie de la oamenii şi sursele de viaţă cu care intrăm în contact zilnic. Parolă de acces: modestie.

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

La Muncă: obiectivul este ca munca să fie cu bucurie, fără oboseală, trudă sau istovire şi cu răsplată financiară. Intenţie: să nu ne mulţumim cu prea puţin!

Pentru Pensie gândim în perspectivă planuri de investiţie.

La Familie: gestiunea împreună a bugetului, clară, fără ascunzişuri.

Ministerul Sănătăţii: Tăiem din antiinflamatoare şi analgezice. Le înlocuim cu leacuri pe cât posibil naturale şi folosim puterea minţii de vindecare. Evităm accidentele fiind prezenţi.

Încurajăm atât dieta financiară cât şi cea alimentară. Readucem alimentaţia la rolul ei de hrană în viaţă şi ne luăm bucuria şi plăcerea din celelalte domenii.

Ministerul Transporturilor: orice mijloc de transport are beneficiile lui.

Ministerul Telecomunicaţiilor: vorbim doar când avem chef de vorbit, preferăm să ascultăm cât mai mult cu putinţă.

Relatia cu Parlamentul. Rolul acestui Ministru este sa asigure incetarea parlamentărilor.

Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional:

Scriem, pictăm, creăm. Practicăm simplitatea.

La Culte: Îmbunătăţim relaţia cu Divinitatea şi rugăm ca îngrijărările şi temerile noastre să fie transmutate. Practicăm detaşarea, relaxarea, credinţa.

Întrebare: Care este rolul şi misiunea mea?

Relaţia cu Parlamentul. Rolul acestui Ministru este sa asigure încetarea parlamentărilor.

Vrei Guvernul meu? Ţi-l dau şi ţie!

Am angajat şi un Prim Ministru, care preia sesizări, reclamaţii şi, mai ales sugestii şi idei! Dar să ştiţi că le preiau şi le dau mai departe! Daţi cu ele!

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viaţă

Nimic de demonstrat

Continui seria articolelor despre bani, încredere, prietenie începute săptămânile trecute (Escrocherie sentimentală cu pierderi financiare II şi Escrocherie sentimentală cu pierderi financiare – I).   

 

– Cum au continuat lucrurile?

După alte câteva zile m-au chemat să îmi spună cum avansaseră în anchetă şi să discutăm ideea mea despre flagrant.

Am fost surprinsă să constat că deja m-au pus să indentific pe cel cu care mă întâlnisem din 5 fotografii pregătite. L-am ales fără ezitare pentru că am stat ca să mi-l amintesc şi m-am uitat minute în şir la fotografiile pe care i le făcusem cu webcam-ul şi acum îi ştiam fiecare trăsătură şi particularitate.

Poliţistul meu mi-a spus mândru că deja îl cunosc, mi-a spus numele şi vârsta reală, de unde este, mi-a arătat că dintr-o plângere au un dosar întreg, dar nu a vrut să îmi dezvăluie cum au ajuns să intre în posesia acestor informaţii.

Cu flagrantul nu am reuşit să avansăm, pentru că ei nu au resurse să aloce unei astfel de operaţiuni (acolo am văzut un singur calculator vechi de 10 ani într-o încăpere dintr-o clădire care este efectiv în paragină). Din păcate prietenei mele i s-a făcut teamă ca ea, ca civil, să fie implicată într-o astfel de operaţiune, deşi poliţiştii mă asiguraseră că e doar o formalitate. Până la urmă au spus că îl vor prinde oricum, dar flagrantul ar fi grăbit lucrurile şi ar fi adus o probă în plus asupra calităţii lui de escroc. La urma urmei ceruseă un sprijin, acolo ei unde nu au resursele financiare necesare.

Ţinând cont de faptul că poliţia l-a mai prins şi în alt caz cel puţin, dar l-au eliberat că nu avuseseră probe suficiente, l-am întrebat pe poliţist: de data aceasta cum se va dovedi? La care el îmi spune: Nu ne-aţi lăsat un plic?

 

– Când o să ne spui numele lui?

Imediat ce poliţia o să îl prindă efectiv.

 

– Ce crezi că poţi să înveţi din experienţa aceasta?

Imediat după ce am ieşit din şocul că am putut să fac o asemenea prostie şi să mă las astfel păcălită am început să înţeleg cum aş fi putut evita o astfel de situaţie.

În primul rând mi-a devenit clar că, de fapt, nu avem nimic de demonstrat nimănui. Oricine îţi cere vreodată să demonstrezi ceva vine pentru că tu încă nu eşti sigur pe tine şi orgoliul te va împinge să vrei să convingi pe alţii despre lucrul contrar pe care vrei să îl ascunzi. Cu cât orgoliul şi nesiguranţa este mai mare cu atât vei fi mai îndârjit. Cine ştie exact cine este, cu bune şi mai puţin bune, se acceptă pe sine şi este acceptat ca atare.

Mi-am dat seama că prietenia şi încrederea nu se pot clădi în câteva zile. Că poate fi doar un început, dar restul se clădeşte pe parcurs. Că sunt utile şi folositoare recomandările, nu numai în relaţii, ci în general în viaţă.

– Ai reuşit să schimbi ceva aici?

Da, după ce am văzut că dacă m-aş fi consultat atunci cu cineva şi aş fi ascultat o altă părere despre ce îmi cerea acel bărbat aş fi înţeles că nu este în regulă o astfel de atitudine.

De exemplu am vrut să îmi schimb providerul de internet fiindcă am primit o ofertă avantajoasă din punct de vedere financiar care mi-ar fi plăcut. Însă, înainte de a mai lua o decizie care avea şi o tentaţie financiară, m-am dus şi am întrebat doi vecini de pe scară dacă au fost mulţumiţi de serviciile acelei firme şi am aflat că nu îşi respectaseră promisiunile din contract şi avuseseră probleme de conectare cu ei. Poate că între timp îşi remediaseră deficienţele, dar pe piaţa din bloc aveau o bilă neagră de 2 ani şi nu m-am riscat.

Interesant este că acum oamenii îmi dau tot felul de recomandări chiar fără să le cer. Intrasem într-o zi într-un magazin de carne şi am cerut unul din produsele expuse în vitrină. Vânzătoarea se uită senină în ochii mei şi îmi spune că nu îl mai are, apoi adaugă: sper că aţi înţeles, nu pot să vorbesc tare, dar vă ştiu că veniţi adesea în magazin şi mai bine veniţi mâine să îl cumpăraţi, aducem proaspăt. Îi mulţumesc că a fost aşa drăguţă, iau altceva şi plec nedumerită. Chiar aşa celebră nu am devenit şi cred că intrasem prima sau a doua oară în magazinul respectiv. După o vreme mă dumiresc: am devenit receptivă la părerile şi experienţa celorlalţi şi ei se exprimă liber, chiar fără să mai întreb uneori.

 

Despre alte lucruri experimentate de prietena mea veţi citi săptămâna viitoare.

 

 

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viaţă

 

În continuarea articolulul trecut vă voi spune păţania prietenei mele care s-a trezit la o întâlnire amoroasă că i se fură banii.

– Ce ai făcut mai departe?

M-am întors acasă şi după bocete, plânsete şi alte celea am ieşit din şoc şi am început să mă liniştesc şi mă gândesc ce am de învăţat din toată povestea asta. De asemenea am vrut să îmi recuperez banii şi să mă întreb cum pot să fac asta. Primul gând a fost să reiau legătura cu el şi să folosesc armele lui. Iniţial nu l-am mai găsit pe site căci îşi suspendase contul, dar după două zile a reapărut. Am creat alt cont, am rugat o prietenă să mă sprijine să îl prind şi să joace acelaşi rol ca şi mine şi să organizăm, cu ajutorul poliţiei, un flagrant. I-am pus în legătură şi au început să vorbească la telefon, iar scenariul s-a repetat. Prietena mea, deosebit de inteligentă, l-a determinat să vină într-o seară să vorbească iar cu el pe internet şi să îi confirme că el este folosind webcam-ul. Cu ocazia asta în timp ce ei vorbeau eu i-am făcut o serie de fotografii. Pe de altă parte, am mutat cartela ei de telefon în telefonul meu şi am înregistrat convorbirea în care el solicita ca ea să vină la întâlnirea dintre ei doi cu o sumă de bani, care evident trebuiau să demonstreze că ea este independentă financiar şi credibilă. Ştiam că această înregistrare nu poate fi folosită ca probă în justiţie, dar îmi era de folos ca să arăt poliţiei care este jocul şi escrocheria lui.

– Ce a făcut poliţia în cazul ăsta?

Culmea este că, exact a doua zi, după ce am adunat eu aceste informaţii, m-au chemat să discute cu mine. M-am întâlnit cu lucrătorul din Poliţie căruia i se repartizase cazul şi am aflat că tocmai se întorsese după 3 ani de detaşare din Kosovo. Din zecile de plângeri pe care le primise moştenire şi pe care le avea de soluţionat nu ştiu cum alesese cererea mea şi spunea că, deşi este conştient că nu are putere să le rezolve pe toate din dulap, îşi doreşte ca măcar câteva să le poată rezolva.

Am avut încredere în el de la început. Am mai explicat o dată ce s-a întâmplat, le-am arătat pozele şi le-am pus să asculte înregistrarea. Povestea mea a devenit interesantă şi i-a incitat pe toţi de acolo şi mi-era clar că dorinţa mea de a-l prinde se reflecta şi în ei.

Întrebările poliţistului m-au făcut şi pe mine să înţeleg mai bine ce s-a întâmplat atunci. Acolo unde nu îmi aminteam sau nici eu nu ştiam cum am putut fi atât de naivă şi să mă las pradă unei escrocherii atât de evidente am găsit până la urmă răspunsuri la mine dar şi înţelegere într-un alt poliţist mai în vârstă care a cunoscut şi prins escroci care au fraudat directori de fabrică de milioane de euro. Până la urmă să arunce cu pietre cine nu a fost înşelat, furat, escrocat niciodată în viaţa lui.

Am fost cu ei şi le-am arătat locul unde m-am întâlnit cu escrocul, pe unde am mers, ce am vorbit, cu cine ne-am întâlnit. Au văzut că erau două bănci care au camere de luat vederi şi urmau să le solicite imaginile din ziua şi de la ora respectivă la care eu am trecut cu el pe acolo. De asemenea urma să mă duc să fac un potret robot cu desenatorul din cadrul Poliţiei. Le-am spus că am citit pe internet despre astfel de escrocherii sentimentale de prin alte oraşe din ţară (după ce păţit-o am început să mă informez şi eu) şi că este posibil să îl aibă deja în baza de date.

Despre cum a continuat ancheta şi ce a învăţăminte a tras prietena mea veţi citi săptămâna viitoare.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viaţă

La criza financiara care este acum, la panica pe care o resimte majoritatea populatiei odata cu scaderea veniturilor si cresterea datoriilor, poate parea o nebunie sa vorbesti despre bucuria de a crea resurse financiare in viata. Dar, pe de alta parte, poate fi o invitatie la a  renunta la a invinui pe oricine si orice, chiar si pe noi pentru ce avem in viata si a ne asuma responsabilitatea pentru cine suntem si ceea ce cream.

Va invit sa pornim invers, nu de la ce se intampla in exteriorul nostru, ci sa pornim din interior spre exterior.

Notiunea de bani pentru majoritatea este asimilata, mai ales, cu lipsa lor, cu o nevoie, nicidecum cu o bucurie si placerea de a-i avea.

As porni de la semnificatiile pe care le dam banilor, care, de altfel, sunt o hartie careia, printr-un acord, i s-a acordat o anumita valoare.

Ce stim despre bani? „Ca banii nu aduc fericirea, dar o intretin macar”, cu alte cuvinte, din start, banii nu sunt asociati cu fericirea, dar si lipsa acestora genereaza nefericire. Ca, daca nu am bani, nu am timp liber sau invers, daca am timp liber, atunci nu am bani. Ca, daca nu ai bani, nu poti sa ai sanatate sau sa te distrezi, sa te plimbi pe unde vrei, sa faci afacerile pe care ti le doresti.

In consecinta, atunci cand ne dorim ceva, pornim de la faptul ca, daca nu sunt bani, nu putem avea nici ce ne dorim si cam aici ne oprim.

 

1. Claritate

De cate ori cand ti-ai dorit ceva cu adevarat ceva, au aparut si banii necesari? Eu una stiu clar, ca atunci cand mi-am pus in gand si in intentie sa imi iau casa, acum 4 ani, desi, aparent, nu aveam resursele necesare disponibile (avans pentru creditul imobiliar si nu indeplineam conditiile pe care le stiam ca le cere banca) pana la urma s-au aranjat toate si in 2 luni aveam casa pe care mi-am dorit-o.

Ce a fost necesar? Sa fiu clara ce imi doresc cu adevarat si sa incep sa fac primul pas pentru realizarea dorintei mele. Restul au venit pe parcurs.

Au fost momente cand am realizat ce mi-am propus, dar au fost si momente cand am realizat ca nu imi doream suficient de mult acel lucru si nu eram dispusa sa fac lucrurile care erau necesare pentru ca sa imi indeplinesc dorinta.

 

2. Ce exista in momentul prezent?

Hai sa ne uitam la majoritatea plangerilor pe care le auzim in jurul nostru (ca sa nu zicem ca sunt ale noastre). Nu am bani suficienti sa imi platesc facturile, nu stiu de unde sa platesc ratele, nu imi place cand sunt pus in situatia de a fi dator, nu imi place cand oamenii ma pacalesc, nu imi place ca oamenii nu sunt seriosi, nu imi ajung banii ca sa fac cutare sau cutare lucru, „am datorii la stat”, ca sa citez un cantec in voga la noi, etc, etc.

Cand stai si te uiti doar la lucrurile aceastea te cuprinde o vibratie negativa, focusul este pe ingrijorari, lipsa, probleme, necazuri.

 

3. Ce doresc sa se intample?

Hai sa luam doar un exemplu, cel al datoriilor. Ce inseamna de fapt lucrul acesta? Ca, la un moment dat, ti-ai asumat un angajament de plata catre cineva (furnizor de servicii, persoane fizice sau juridice, etc) si acum, lunar sau nu, ai de plata o suma de bani. Ce ti-ar placea de fapt? Sa iti onorezi cuvantul si angajamentele de plata catre aceia care, prin bunavointa lor, ti-au oferit niste servicii in avans de care ai beneficiat, ti-au oferit o perioada de gratie, de creditare. Fie ca este vorba ca te bucuri acum de casa ta, de biroul tau, de masina, de lumina, de caldura, de cursuri in care inveti si care te ajuta sa evoluezi, de comunicare cu familia, prietenii, colaboratorii, etc.

Cum suna acest lucru? Cum se modifica acum vibratia ta?

Dupa perioada care a durat pana s-a instalat aceasta dorinta in subconstientul meu, dupa ce m-am gandit ca acestea sunt lucrurile care doresc sa se intample, undeva, prin creierul meu s-a facut spatiu si au aparut solutii, fara sa mai fac efortul de a cauta de unde si cum.

Am mai observat, ca atunci cand nu am creat placere, bucurie in dorinta pe care o aveam, aceasta a ramas doar la nivel mental si nu s-a materializat.

 

4. Cere si ti se va da, cauta  si vei afla, bate si ti se va deschide

  • La un momentat imi doream clienti. Imi place sa antrenez, imi place sa lucrez cu oamenii, imi place sa vad ce rezultate frumoase au, imi doresc sa ma bucur de placerea de a fi in conversatie cu oamenii si de a le oferi serviciile mele. Au aparut clientii, de pe blog, din recomandari. O parte din ei erau interesati de coaching, dar nu aveau resursele necesare in momentul respectiv.
  • Bun, urmatorul pas a fost sa mai adaug ceva la dorinta mea. Bine, acum imi place sa antrenez, am rezultate si imi doresc clienti care sa aiba si bani. Au aparut clientii care aveau bani, dar nu erau suficient de interesati in momentul prezent.
  • Urmatorul pas a fost sa spun: bun, acum sa vina clientii potriviti, care sunt dispusi sa investeasca in dezvoltarea lor personala si sunt interesati sa lucreze cu mine acum. Si a fost necesar sa ies la intalniri in care am intalnit persoane care venisera sa vada despre ce e vorba in coaching, sa comunic, sa ii ascult si si sa le ofer posibilitatea sa lucreze cu mine. Si au aparut.
  • A mai fost necesar ceva. Dat fiind faptul ca am doua activitati, am realizat ca este necesar sa creez ca am timp si loc pentru ca noi clienti sa apara. Si astfel, au aparut noi persoane si agenda mea s-a ocupat cu noi sedinte.

Sa cunosti cine esti si ce vinzi! Pana nu m-am dumirit eu despre ce e vorba si cum functioneaza atat coachingul cat si oricare alt proiect, cine sunt eu si care este valoarea mea, pana nu am lucrat cu pasiune si cu bucurie la proiectele mele, nu s-a intamplat nimic pe plan financiar.

5. Ai rabdare cu dorinta ta si sa construiesti pe parcurs drumul pe care il descoperi

Si, pe masura ce descoperi ce mai este necesar, fara a te enerva ca, de ce nu s-a intamplat ce iti doreai pana acum, ci pur si simplu, vazand ce exista pana in momentul respectiv si adaugand ce este necesar sa apara in existenta pe parcurs. A crea, moment de moment in mintea ta si inima ta, imaginea visului tau, este singura modalitate de a-l hrani si a-l vedea cum creste si se materializeaza. Oricare ar fi acest vis!

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Live your Life with Love

%d blogeri au apreciat: