Tag Archive: A asculta


Si ce daca tipa?

Edvard Munch - Tipatul

Acum ceva vreme am realizat ca ma blocheaza oamenii care tipa, care se cearta, care urla unul la altul sau la mine. Nu stiu ce vor. Nu stiu cu ce sa ii ajut, nu stiu de ce este nevoie sa ridice vocea ca sa ceara ceva, sau sa comunice ceva. Fiind de felul meu o fire pacifista, rar mi se intampla sa tip, poate doar sa ma enervez foarte tare, dar si atunci imi inabus sentimentele si le exprim de o forma sau alta, dar pe un ton moderat.

Chiar si daca incepeam sa tip, eu stiam ca nu e o solutie sa rezolv un conflict, pentru ca in adancul sufletului meu aveam oroare de tipete, de agresiune.

Am realizat cu timpul ca e o modalitate de descarcare a unei stari pe care o ai la un moment dat si, cu toate acestea, ceva din mine refuza cu toata fiinta sa primeasca astfel de manifestari de la oamenii din jur, pentru ca o luam personal, ca si cum eu as fi gresit cu ceva de tipa cei din jur, mai ales daca isi indreptau tipetele spre mine.

Ma deranja si cand auzeam ca in jur tipa si se cearta vecinii, nu intelegeam de ce nu isi pot rezolva conflictele pe o cale pasnica, de ce nu pot vorbi ca oamenii normali discutand ce ii deranjeaza unii la altii si solutionand diferendele dintre ei. Sau, daca au nevoie de ceva, pentru ce nu cer acel lucru pe care il vor, pe un ton decent.

Acum realizez ca simteam tipetele alea pe creier ca niste pete negre pe creier, care nu mai lasau nici un strop de culoare sa iasa la suprafata.

La un moment dat m-am gandit ce se intampla cu mine? Sunt oameni pe care ii apreciez pentru activitatea lor, pentru munca lor, pentru multe din calitatile lor (colegi, prieteni, vecini, familie) sunt oameni pe care ii admir si ii iubesc, fara nici o indoiala, dar cu toate astea ceva mai era acolo, ceva ce nu puteam deslusi.

Si atunci am vazut ca acel ceva care ma bloca in relatiile cu ei, era dispretul. Dispretul pentru faptul ca tipa, ca se cearta, ca ridica vocea, ca nu sunt capabili sa isi gestioneze emotiile. Am vazut acest lucru ca era in mine acolo, in adancul fiintei mele si oricat as fi incercat sa am liniste si pace in mine si in jurul meu, partea asta din mine care se revolta mereu aducea, de fiecare data,  alte si alte momente in care eu nu eram, nu eram in pace si in liniste si, ca in relatiile cu oamenii era ceva care inca nu era desavarsit.

I-am cerut lui Doamne Doamne sa ma ajute sa scot pata asta neagra din mine, ca eu nu mai stiu ce sa fac.

In 10 minute m-a sunat vecina sa imi ceara tigari. Vecina de care mi-e drag, cu care stau de vorba si ne sprijinim din cand in cand, dar ea si cu sotul ei aveau momente cand se certau cu alti vecini. Am invitat-o sa stam de vorba si sa fumam impreuna o tigara, era obosita, am schimbat cateva vorbe si a plecat la ea acasa. Pe parcurs imi povestise pentru ce se certase cu vecinii de alaturi si am inteles pe deplin ca nu puteau sa doarma, ca cei de alaturi faceau galagie atunci cand ei vroiau sa doarma dupa o zi lunga de munca. Atat, am inteles, nimic altceva, nu i-am mai judecat pentru una sau alta. Am realizat atunci ca ruga mi-a fost ascultata.

Urmatoarele zile, la munca am constatat ca era mai multa liniste in jur, ca nici nu mai bagam in seama daca cineva ridica vocea in jurul meu. Ca, atunci cand vreun coleg ridica vocea era suficient sa imi indrept atentia asupra lui si sa ascult ce isi doreste, sa ii inteleg tipatul, durerea, ce cauta, dupa ce striga in momentul acela. Chiar daca ridic si eu vocea acum cand cineva se adreseaza pe un ton mai ridicat, ii simt starea de spirit, nemultumirea si frustarea si ii sunt alaturi si cautam solutii indiferent pe ce ton se intampla lucrurile acestea.

Cel mai adesea, lucrurile se calmeaza repede si apele revin in matca lor, dupa ce s-au agitat suficient cat sa poata sa isi regaseasca linistea.

Singurul lucru de care au nevoie oamenii cu adevarat este sa fie ascultati si intelesi pe deplin, fie ca este vorba de o durere, de o situatie care le este neplacuta, de o nevoie pe care o au, indiferent de natura acesteia. Odata ce primesti in sufletul tau lumea celui care se deschide cu generozitate in fata ta si auzi, simti, vezi ce isi doreste acea persoana, el stie singur care ii este calea spre raspunsul lui.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

In continuarea articolului trecut, 7 pasi in a recrea o relatie, as dori sa fac mai intai o completare vizavi de ce spuneam despre iertare.

A ierta are o semnificatie destul de ambigua, ne duce cu gandul ca daca iertam sau cerem iertare cuiva este pentru ca cineva ne-a gresit sau noi am gresit cuiva. Dincolo de asumarea responsabilitatii pentru ceva care intradevar consideram ca a fost o greseala si ne cerem iertare, mai exista un lucru care se numeste “a fi complet” cu ceea ce s-a intamplat.

Pornind de la faptul ca, fiecare face ce considera ca e mai bine intr-un moment sau altul al vietii, atunci cand ne uitam la ceea ce este pe teren, in viata noastra, ca o realitate a faptelor care s-au petrecut, pentru a le lasa acolo unde e locul, in trecut si a merge mai departe este de dorit sa simtim ca suntem completi cu lucrurile, evenimentele respective.

Ce inseamna a fi complet? Cand ceva este complet este de asemenea implinit, nu mai este nevoie sa fie altceva decat este, nu mai este nevoie sa il comparam cu altceva sau sa simtim ca ar fi trebuit sa fie altceva, nu mai exista sentimentul de “putea sa fie mai bine”, nu mai ai alte nevoi. Inseamna a accepta in totalitate o situatie, o persoana, un fel de a fi. A fi complet, inseamna sa nu experimentezi sentimentul de insatisfactie ci, doar ceea ce este. E o stare de a fi si a simti ca lucrurile sunt complete pentru tine vizavi de orice in viata: de relatia ta cu parintii, cu prietenii, cu colegii, cu ceea ce ai facut sau nu ai facut intr-o situatie sau alta, tu cu tine ca persoana, cu calitatile si defectele tale..

A completa o relatie e un proces care duce la satisfactie. Dar cum satisfactia nu poate fi tinuta in timp, ea se pierde la un moment dat si apare insatisfactia, tocmai pentru a creea spatiul necesar pentru recrearea acelei satisfactii si impliniri din nou. Si acest lucru nu poate fi facut decat de fiecare persoana in parte, in relatia cu el si cu cei din jur.

Werner Erhard in seminarul sau din 1976, Relationships – Making Them Work (Relatii, sa le facem sa functioneze), spunea: “Eu nu sunt pentru suferinta de lunga durata, eu sunt pentru suferinta de scurta durata’. Daca tot este sa existe (inca) suferinta…   

Zi de zi, comunicarea constituie parte esentiala in relatiile pe care le avem.

Care e modelul de comunicare pe care cel mai adesea il practicam?

Daca ne gandim la oamenii care ne sunt dragi si cu care comunicam cu usurinta, vedem ca acolo unde consideram ca exista afinitate avem si o perspectiva de comunicare diferita vizavi de persoanele cu care, vrem, nu vrem sa recunoastem, exista un blocaj. Cu acestia din urma ne simtim ori ca ne intimideaza, ori ca nu avem ce sa le spunem, ori ca ei sunt neinteresanti si nu merita, ori ca noi nu suntem suficient de abili in comunicare, ori ca nu ne inteleg, ori ca nu ne asculta.. etc. Suna familiar?

Cu acestia practicam o comunicare de “supravietuire”, spunem ce avem de spus sau nici macar nu le transmitem ceea ce avem de spus de fapt si sentimentul pe care il incercam este o frustare, un blocaj, o neimplinire, o insatisfactie.

Cum altfel as putea sa comunic cu oamenii din viata mea?

  • A spune ce ai de spus

De cate ori te-ai retinut in a spune ce ai pe suflet cuiva? De cand iti doresti sa iti spui parerea ta despre ceva, cineva? Ce te opreste? Cat te costa sa nu comunici ce este in lumea ta altcuiva? Vorbesc de a comunica ceva fara a face pe cineva sa se simta vinovat de ceea ce simti tu, ci doar ca sa aduci la suprafata lucrurile care nu au fost spuse inca si pe care poti sa le clarifici doar vorbind cu persoana careia ai ceva sa ii spui.

  • Tacerea si a asculta cu inima

De multe ori oamenii vin sa ne povesteasca problemele lor sau ceea ce chiar ceea ce simt ei vizavi de noi. Daca ii ascultam si primim ca aceasta este lumea lor si realitatea care au construit-o in momentul respectiv, daca ascultam fara a ne implica emotional in povestea respectiva, jumatate din “problemele” celuilalt sunt deja rezolvate. A asculta cu adevarat, dincolo de parerea noastra despre subiectul respectiv, ne face pe noi sa vedem unele lucruri de care altadata nu ne dadeam seama si poate putem sa facem ceva diferit de data aceasta.

  • A intreba, a fi curios, a verifica daca ai inteles bine

Ai ascultat ceea cea omul din fata ta a spus, ai avut rabdare sa intelegi tot ceea ce dorea sa transmita, verifica inca o data daca ai inteles bine. Intreaba, fii curios, fii deschis sa intelegi. Prefera sa intelegi mai degraba decat sa te faci inteles.  

  • Nevoia de a fi ascultat

Toti simtim la un moment dat ca avem nevoie sa fim ascultati de partenerii nostri, da. Primul pas in a fi ascultat este sa renunti ca la ideea ca nu esti ascultat. Ai sa observi pe parcurs, de la oameni, ca te-au ascultat pe bune si au luat ceea ce considerau ei ca aveau nevoie la un moment dat de la tine. A fi ascultat nu inseamna ca cineva trebuie sa faca cum crezi tu ca ar trebui sa faca.

  • A dansa in conversatie

A dansa in conversatie presupune a nu urmari o strategie in comunicare. Da, ai un scop cand faci cuiva o comunicare, cand ii ceri sa se implice in ceva care te inspira, dar cum sa ajungi acolo nu poti sa il ai sub control. Daca urmaresti o strategie, ca de pilda, ce si cand comunici, iar celalalt vine cu altceva, pe care tu nu il stii si consideri ca nu te-ai pregatit, este posibil sa te blochezi, de aceea lasa lucurile sa curga in conversatie, sa vina de la sine, orice vine din partea ta si a partenerului in comunicare este binevenit si menit sa se ajunga la un rezultat final.

  • A accepta ca exista si alt punct de vedere decat al tau

Da, stim ca exista 6 miliarde de pareri pe lumea  asta, tot atatea cati oameni suntem pe planeta, dar de cate ori nu avem tendinta de a spune: “Ti-am spus ca eu ca asa era? Stiam eu ca am dreptate, ai vazut?”. Odata ce este prezenta aceasta tendinta de a avea dreptate, partenerul se transforma victima si povestea se repeta, eu am dreptate, el greseste sau invers. Cat te costa sa ai dreptate? Cata satisfactie si implinire in relatia dintre tine si celalalt?

  • A accepta ca oamenii pot avea stari de spirit „mai proaste” si nu au legatura cu tine

Partenerul tau nu are chef de vorba? Mai ales, daca tu esti femeie si el barbat? Da, se pare ca studiile ne arata ca nu toti avem acelasi mod de a ne rezolva starile mai proaste. Barbatii prefera sa taca, femeile sa vorbeasca despre ce le doare. Ideea este sa nu iei personal starile proaste ale celuilalt, indiferent cine este acesta. Pur si simplu ocupa-te de tine si de starea ta de bine, astfel incat sa il poti ridica si pe celalalt. As adauga aici, daca vrea si el/ea! Daca si tu cazi in depresie, lucrurile se complica.

  • Si “certurile” sunt bune la ceva!

Desi aparent o cearta presupune sfarsitul lumii, cel putin asa apare in momentul in care te certi cu cineva, nu e tocmai asa. Daca esti constient ca, e doar o criza si un moment in care se pot spune lucrurile care nu au fost spuse pana atunci si clarificate, ai posibilitatea sa recreezi relatia si sa o aduci in spatiul de satisfactie de care vorbeam la inceputul articolului.

Intrebari pentru tine, Cititorule, pe care te invit sa ti le pui tie insuti:

  • Esti dispus ca relatia ta sa functioneze?
  • Esti dispus sa experimentezi satisfactie in relatia ta?
  • Esti dispus sa experimentezi ca e completa relatia ta?
  • Referitor la relatia ta cu tine, cine crezi ca e sursa iubirii cu tine?
  • Referitor la relatia ta cu altii, cine crezi ca este sursa care experimenteaza senzatia de a fi iubit?
  • In relatia ta cu altcineva, cine creaza experienta dragostei?
  • In acest Univers, cine este sursa iubirii?
  • De cine ai nevoie ca sa fii iubit si sa experimentezi iubirea?
  • In tot Universul tau cine poate “pastra” iubirea?
  • In tot Universul acesta, daca dragostea “sperie”, cine o creaza?

Aceste intrebari le-a adresat Werner Erhard, acum 34 de ani, celor 6000 de oameni prezenti la seminarul de Relatii.  Pe mine m-au impactat.

Ti-a placut articolul acesta? Te rog, impartaseste-l si cu alti oameni din viata ta.

Multumesc,

Irina

%d blogeri au apreciat: