M-am întors. A trebuit să plec o perioadă să aflu nişte răspunsuri. Tot de la oameni. A trebuit să învăţ să spun tare şi răspicat că nu ştiu. De mai multe ori, până când cineva m-a crezut că întradevăr că nu ştiu să mai dau nici un răspuns la întrebarea de ce pleacă lumea sau de ce moare. Pentru că le uităm numele, numele de botez, cel pe care preotul l-a strigat prima oară când ne-a creştinat.

De ce ne certăm între noi? Pentru că folosim porecle, ID-uri şi codificări ca să ne dăm de înţeles că nu trebuie să ne audă alţi oameni că vorbim între noi. Pentru că avem comportamente diferite faţă de părinţi, rude, colegi. Pentru că unora le spunem pe numele mic sau cel de alint şi altora pe numele de familie sau îi apelăm cu domni, doamne, domnişoare, etc.

De ce avem teamă de unii oameni? Pentru că ne gândim încă dacă să le spunem dumneavostră sau tu după ani buni de zile de convieţuit împreună. Pentru că încă mai întrebăm pe cine nu trebuie ce să facem ca să luăm decizii.

De ce se destramă unele lucruri sau relaţii? Pentru că oamenii se miră cum este posibil ca acel lucru să funcţioneze sau să se întâmple.

Cum ne pierdem din haruri? Pentru că nu credem în ele şi, în continuare, ne mirăm cum ar putea cineva să vindece doar cu o atingere, cum ar putea cineva să nimerească din prima cel mai bun răspuns, fără să se gândească, cum ar putea să găsească într-o cutie plină de lucruri acel lucru exact de care are nevoie, fără să se uite.

De ce se ceartă îndrăgostiţii? Pentru că au nevoie să nu se mai asculte unul pe altul ci doar să spună cascade de cuvinte din care să îşi ia ce au nevoie să se ducă să îşi caute singuri răspunsurile. De ce suferă? Pentru că nu pot să se certe. De ce se ceartă cu alţi oameni? Pentru că le e greu să se certe unii cu alţii. De ce se despart de alţi oameni? Pentru că vor să rămână împreună.

Anunțuri