Albina privea cu duioşie greierele ce o încântase cu versurile lui întreaga vară. Şi acum îi răsuna în minte vocea melodioasă, caldă, care îi dăduse aripi să culeagă polenul din păpădiile insignifiante şi din salcâmii aromaţi, din cireşii şi pruni sălbatici cu flori gingaşe, din florile de măr din livezile şi curţile oamenilor, scuturate de vânt şi ploaie, din florile de tei de pe marginea drumului care îmbată trecătorii cu mirosul unei dragoste eterne, din trifoiul de pe pajiştile singuratice care răsfaţă drumeţii temerarii, din floarea soarelui de pe câmpurile plantate cu grijă pentru uleiul din miile de seminţe frământate sub soare, înnegrite de arşiţa dorului de a străluci după chipul şi asemănarea lui.

Din când în când e iarnă, se retrage în matcă să se odihnească, să consume din emoţiile involuntare, flămânde, epuizante adunate peste vară, din sunetul cântecului cu suflet curat şi îmbietor, să savureze tihna şi dulceaţa mierii adunate, să sărute paşii lăsaţi pe fiecare floare pe care a pângărit-o cu atingerea buzelor în căutarea sunetului greierului ascuns în iarbă, sub luna plină, graţioasă, invidioasă pentru iubirile pământene, efemere, răscolite de poeţii doritori de veşnicia iubirii.

Ştie că îl va regăsi la răsărit, în zile cu primăvară timpurie, în miros de cafea proaspătă şi pâine prăjită, privindu-l cum îşi hrăneşte familia, întrebându-se cine e albina, cine e greierele, sfârşind prin a mânca şi a mulţumi pentru privilegiul de împărţi dimineţi cu aceleaşi bucate şi seri cu aceleaşi filme şi gânduri.

Ştie că e poate doar o fabulă, la care nu mai interesează morala, pentru că învăţămintele sunt ca untul pe pâine, bune atunci când e caldă, în rest viaţa e crocantă, cu alte igrediente de fiecare dată, gustoasă dacă le savurezi pe cele pe care le ai la îndemână, minunată dacă îi vezi culorile ascunse în litere negre pe fond alb, care răzbesc prin fagurii meşteşugit aranjaţi să colecteze hrana şi să continuie fără zgomot viaţa.

Anunțuri