Că de o viaţă mi s-a spus cu cine să vorbesc şi cu cine nu e bine să vorbesc, ce să spun şi ce să nu spun, cine poate să mă atingă şi cine nu are voie să facă asta, cui pot să întind mâna şi cui nu, care e vârsta potrivită să mi sărute mâna sau cui aş putea săruta eu mâna, cine este în măsură să mă vindece, unde şi cum, ce înseamnă relaţiile, munca, banii, valoarea, oamenii, de unde pot să învâţ şi ce să nu învăţ, ce e corect, bun, drept, sănătos iar pe mine nu m-ai întrebat să afli care e părerea mea şi să alegem împreună ce e mai bine, pentru tine, pentru mine, pentru noi.

 

Te-am identificat, în sfârşit, tu copie fidelă a creaţiei mele!

Mult mi-a luat să mă dumiresc cine eşti, ce înseamnă fidel, cine a fost primul prieten, cine sunt oamenii pe care îi tot reîntâlnesc, multiplicaţi la infinit din acea zi a conceperii mele, pentru că am tot căutat taina lucrurilor mărunte şi simţite între mine şi tine, scriitor şi cititor ascultător al emoţiilor umane ascunse în cuvinte, desluşite de tine cu tine doar.

 

Am aşteptat să creşti să îţi dau hainele care nu îmi mai vin mie, acum constat că pot să le port pe ale tale. Am crescut suficient ca să îmi vină încălţările largi ale omului care a crescut fetiţa rea, pretenţioasă care vrea să sărbătorească în fiecare zi faptul că exişti, nu doar la zile onomastice sau la zile în care împărţim mâncare şi băutură pentru sufletul tău. Am dat ultimele trei bucăţele din hrană prietenilor tăi porumbeii, azi eşti cu mine, împreună, pentru că te ştiu, mă ştii şi avem îngeri care ne veghează.

 

Am zis da înainte de a mă pune să semnez un contract, chiar dacă catolic înseamnă fără temei legal, indian este obscur, superficial sau prea profund, iar iubirea e iubire şi atât.

Am primit prea multe instrucţiuni deodată şi de la multe persoane, acum selectez cu atenţie din trei domenii, planuri, dimensiuni, să fiu sigură că primesc informaţia corectă de la tine direct. Abia acum am văzut-o deşi a stat lângă mine întotdeauna, doar că încă mai ascultam valurile mării, ciocârliile, ploaia care îmi spăla geamurile, chipurile care mi le trimiteai să mă ghideze, ispitească să te găsesc odată şi odată.

 

Nu e nimeni în capul meu în afară de oratorul înfocat de gânduri şi planuri, în faţa auditorului plafonierei de pe tavan. Sunt un spiriduş razvrătit în faţa nedreptăţii că nu există coloană verticală, flexibilă şi unduioasă ca magia cuvântului, a lanurilor în bătaia vântului, a fluturilor care trăiesc o zi, căci pentru asta au venit pe lume.

 

Irina-Elena Aiacoboae

Anunțuri