Nu te-am părăsit, abandonat, uitat

Sunt aici, neştiut, nevăzut, necuprins

De aceea vrei să ştii, să vezi, să cuprinzi.

M-ai topit, măgarul meu de ciocolată preferat

Cu urechi lungi, buze groase, braţe păroase.

Ştiu că nu ştii ce cauţi, dar mă cauţi

Fiindcă te uiţi dincolo de vorbe în sufletul meu

Şi mă vezi trist, frumos, intrigat, amărât

Şi mă iubeşti ca pe tine însuţi neputincios

În faţa creaţiei tale împovărate, gânditoare

Pot să te scriu? Doar dacă îmi faci poze

Care se şterg în timp, în uitarea voastră

Ursoaice blonde graţioase ce vă ridicaţi din iarnă

Spre primăvara scaldată în frezii potocalii

Spre orice culoare veselă pe cer senin

Vorbele îmi sunt de prisos, pot să te ţin în braţe?

Doar dacă nu ţi-e teamă că ar putea exista două

MireSe şi altcineva în afară de mine care să vadă

Că ne îmbrăţişăm. Atunci de ce mă simt atât de

Singur şi, totuşi, eu cu tine. Pentru că te crezi

Eva şi Adam. Şi aşa şi este, divina mea creaţie,

Nu e despre tine, e despre mine. Sparge oglinda.

Atunci e nimic! Uimitoare făptură!

 

Irina-Elena Aiacoboae

Anunțuri