Sunt o persoană empatică şi sensibilă. Lucru bun în multe circumstanţe, dar imi aduce deservicii când e vorba de starea proastă de spirit a celor care, uneori, mă molipsesc cu tristeţea, problemele sau îndoielile lor. Sau… ?

Ies din starea de vinovaţie şi mă separ pe mine de celălalt.

Pentru cei ce care au astfel de momente şi vor sa iasă din cutiuţa cu gânduri şi să vadă cu obiectivitate situaţia îi sprijin cu întrebări:

Ce faci să însemne despre tine sau despre relaţia voastră starea celuilalt?

(Poate că aceasta întrebare este cea mai importantă, dacă observi că legi comportamentul celuilalt de concluzii despre tine: ca ai greşit, că e ceva în neregulă, ca relaţia nu e ok, etc. Sau?)

Ce legătură are aşadar cu tine?

Ce ai vrea sa îi comunici?

Cu ce crezi că te-ar putea ajuta pe tine discuţia respectivă?

Ce aşteptări ai de la persoana respectivă? Sunt realiste?

În ce măsura crezi că ţi le-ar putea implini?

Daca ar fi vorba de altcineva decât acea persoana cum ai proceda?

Cu ce crezi că l-ai putea ajuta in momentul de faţă?

Pentru ce vrei sa îl ajuţi?

Ce iţi oferă ţie acea persoană?

Pentru ce poţi să îi fii recunoscător?

Pentru ce poţi să iţi fii ţie recunoscător?

Când s-a mai întâmplat ceva asemănator?

Ce ai invăţat din experienţa respectivă?

Ce altceva ar fi putut să se întâmple? Sau?

Care iţi sunt limitele în relaţia respectivă? La ce spui NU, la ce spui DA?

Ce iţi doreşti tu?

Deşi ultimul lucru potrivit în astfel de provocari sunt sfaturile, am totuşi unul:

Nu ramâne în trecut. Gândeşte şi acţionează diferit de fiecare dată, pornind din prezent, pe baza experienţelor trecute, ţinând minte ce vrei sa obţii in viitor, cu hotărâre şi determinare. Asta dacă există un scop, dorinţă, ţel, material sau imaterial.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor

Anunțuri