De ce nu îmi spui pe nume?

Pentru că întotdeauna am crezut că despre lucrurile de suflet nu poţi să strigi în gura mare. Nici măcar în biserică.

Ce te frământă?

Am cunoscut trei oameni: unul flămând după iubire care m-a trădat, unul împăcat care nu a ieşit din zona de confort şi a tăcut şi unul care iubeşte.

Cine eşti tu acum?

Al treilea, cel care vorbeşte. Despre ploaie, fulgi de nea, nelinişti, cuvinte.

Ce vrei acum?

Să îţi vorbesc.

Despre ce vrei să vorbim?

Despre gerul de dimineaţă, spatele care doare, pielea care irită, despre rouă, primăvară, performanţă. Despre mine şi tine.

Cine pune întrebări, cine răspunde?

Cine e curios şi cine ascultă.

Dacă auzi o voce care îţi spune că nu poţi să scrii, scrie. Nu sunt eu acela.

Cât o să scriem? De mii de ani scriem aceleaşi cuvinte.

Tu abia ai început.

Şi, totuşi, cine eşti tu?

Cine vrei tu să fiu.

Unde te găsesc?

Oriunde e albastru, sunt cerşători după caldură, ziduri care cad, rochii, cravate, respiraţie. Ai învăţat drumul, te-ai oprit când ai văzut că m-ai găsit, nu te aşteptai să fiu acolo sau că aş putea fi oriunde. Ai avut nevoie să verifici. Îţi las uşa deschisă.

Şi să intru fără motiv, oriunde?

Până acum ce motiv ai avut?

Te căutam şi nu ştiam de ce.

Şi acum nu mai ştii ce să faci când m-ai găsit?

 

 

Anunțuri