Fie că mă numesc Zeiţă, Coach, Consilier,
Prima Doamnă, Mărie sau
Mama lui Ştefan cel Mare
Atingerea mea e magică, pentru că tu, Fiule
Ai venit să mă înveţi ca eşti parte din Divin
Şi ca eu nu sunt „divină” de nimic
Ci doar am venit să te dărui Lumii,
Să pun reflectoarele pe Tine să străluceşti
Şi Sunt ca şi tine, energie, iubire,
Inspiraţie, respiraţie.
Am venit pentru că ai nevoie de un Om
Care să te înfrunte,
Un Om care să te iubească şi când greşeşti
Şi când faci lucruri măreţe,
Un Om care să ştie să cânte note înalte şi
Să coboare pe tonuri dulci,
Să îţi mângâie mâinile îngheţate de frig
Pentru că ai fost să pregăteşti maşina cu care
Ne conduci înapoi spre Casă,
Să îţi mângâie coloana încovoiată
Pentru că ai luat din generaţie în generaţie
Asupra ta poverile acestei lumi.
Dă-mi voie să împart cu Tine
Pânza albă pe care colorăm vise
Dă-mi pensula să trag dungi zi de zi
Până când terminăm de scris Istoria.
Dă-mi voie să îţi fiu aproape şi alături
Pentru că simt de ce ai nevoie
Chiar fără să rosteşti sau să ştii tu însuţi,
E suficient că îmi dai indicii despre ce vrei
Şi îţi dau inspiraţie, linişte, zâmbet.
Tu ai ceea ce mie îmi lipseşte
Ai cealaltă faţă a monedei,
A bănuţului auriu sau argintiu
Pe care îl primeam când colindam
În numele Tău.
Ma duc să visez, ştiu că visele mele
Ori mă vindecă, ori se adeveresc.
Îmi pun gândurile şi ruga în palme
Şi aprind o lumină în Noaptea magică,
O Lumină care să îţi vegheze drumul,
Sufletul, inima, privirea.
Irina-Elena Aiacoboae