Fie că mă numesc Zeiţă, Coach, Consilier,

Prima Doamnă, Mărie sau

Mama lui Ştefan cel Mare

Atingerea mea e magică, pentru că tu, Fiule

Ai venit să mă înveţi ca eşti parte din Divin

Şi ca eu nu sunt „divină” de nimic

Ci doar am venit să te dărui Lumii,

Să pun reflectoarele pe Tine să străluceşti
Şi Sunt ca şi tine, energie, iubire,

Inspiraţie, respiraţie.

 

Am venit pentru că ai nevoie de un Om

Care să te înfrunte,

Un Om care să te iubească şi când greşeşti

Şi când faci lucruri măreţe,

Un Om care să ştie să cânte note înalte şi

Să coboare pe tonuri dulci,

Să îţi mângâie mâinile îngheţate de frig

Pentru că ai fost să pregăteşti maşina cu care

Ne conduci înapoi spre Casă,

Să îţi mângâie coloana încovoiată

Pentru că ai luat din generaţie în generaţie

Asupra ta poverile acestei lumi.

Dă-mi voie să împart cu Tine

Pânza albă pe care colorăm vise

Dă-mi pensula să trag dungi zi de zi

Până când terminăm de scris Istoria.

 

Dă-mi voie să îţi fiu aproape şi alături

Pentru că simt de ce ai nevoie

Chiar fără să rosteşti sau să ştii tu însuţi,

E suficient că îmi dai indicii despre ce vrei

Şi îţi dau inspiraţie, linişte, zâmbet.

 

Tu ai ceea ce mie îmi lipseşte

Ai cealaltă faţă a monedei,

A bănuţului auriu sau argintiu

Pe care îl primeam când colindam

În numele Tău.

 

Ma duc să visez, ştiu că visele mele

Ori mă vindecă, ori se adeveresc.

Îmi pun gândurile şi ruga în palme

Şi aprind o lumină în Noaptea magică,

O Lumină care să îţi vegheze drumul,

Sufletul, inima, privirea.

 

Irina-Elena Aiacoboae