Că orice culoare poartă este aceea care li se potriveşte,

Galben auriu nu înseamnă decât generozitate pentru ele,

Uscat maroniu nu înseamnă moarte, ci doar o trecere.

 

Că dacă te uiţi cu atenţie vezi frunzuliţele verzi ce răsar,

Curăţă ce e uscat, dă-mi câteva picături de apă şi lumină,

Nu mi-am pierdut vocea, vlăstarii răsar din rădăcinile mele.

 

Că unele poate strălucesc în mâl, altele se răsfaţă în soare,

Unele sunt înclinate fiindcă au nevoie de sprijin sau orientare,

Altele au nevoie de un cadru şi răbdare să crească mai înalte.

 

Doamne, parcă port toată istoria lumii pe umerii mei,

Şi pentru tine a fost aşa greu sau Tu ai luat-o de la zero?

Vreau şi eu să lucrez 6 zile şi duminca să mă odihnesc.

 

Vreau să îţi simt dansul, bucuria, înţelepciunea, detaşarea

Curăţă Tu pentru mine toate amintirile, memoriile şi

Întoarce-mă în nimic, acolo unde ai fost şi eşti Tu.

 

Fă-mă să văd când să cer şi când să primesc,

Să aud când trebuie să tac şi când trebuie să ascult,

Să miros când mi-e foame, somn, vreau să iubesc.

 

Unge-mi umerii aplecaţi şi coloana fragilă cu dragostea ta,

Stomacul chinuit şi pâinea uscată cu mierea vorbelor tale.

Dă-mi puţinul de care am nevoie şi nu mă lasa să uit că sunt

 

Asemeni Ţie.

Anunțuri