Pe 18-19 iunie 2011 am participat la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. 20 de ani înseamnă mai mult decât aveam atunci când am absolvit clasa a XII-a a Liceului Economic şi de Drept Administrativ din Suceava (L.E.D.A.) cum se numea pe atunci. Acum poartă denumirea de Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir”.

A fost un prilej pentru mine de a rememora amintiri plăcute din liceu şi de a revizui resentimentele pe care le-am avut alături de colegi şi profesori în cei patru ani.

Mi-am dat seama că anumite sensibilităţi pe care le-am avut mi-au creat un disconfort în a mă simţi în largul meu în acea perioadă. Mă simţeam o ciudată şi neintegrată, eforturile mele de a mă simţi bine cu colegii majoritatea eşuând atunci. În facultate însă am recuperat tot ce nu avusesem în liceu: gaşcă faină, colegi dragi, multe momente de bucurie, prietenii care s-au păstrat ani de zile. Poate îmi amintesc din liceu mai ales ce m-a marcat atunci. Din discuţiile cu alţi foşti colegi pe care i-am reîntâlnit am observat că nu eram singura căreia i se părea că „cineva are ceva cu ei”, de la profesori la colegi.

Cu toate astea, toate lucrurile pe care le-am trăit atunci mi-au fost de folos în continuare şi le-am văzut ca pe lecţii de viaţă pe care mi-au trebuit 10-20 de ani să le asimilez şi să completez toată experienţa trăită atunci. Toţi dintre noi am învăţat atunci multe lucruri, de la a fi împreună într-un colectiv sau echipă, la a spune iartă-mă sau mulţumesc, cum frumos a spus una din colegele mele.

Severitatea profesorilor în materie de note, multele materii la care trebuia să învăţăm zilnic şi la care nu ne slăbea nimeni aproape să ne asculte, competiţia care era între noi, ne-au dat o formare de specialitate şi de viaţă totodată care ne-a fost de folos mai departe în facultăţile pe care le-am urmat toţi din clasă, în carierele pe care ni le-am ales şi în familiile noastre. Nu a fost uşor atunci, dar acum realizez că profesorii pe care i-am avut făceau multă carte cu noi şi îşi făceau meseria la maxim pentru că vedeau şi potenţialul nostru. Toţi am ajuns să lucrăm în diverse domenii interesante de activitate, majoritatea manageri sau antreprenori în România sau în străinătate. Când un profesor în facultate (am terminat Management) ne-a spus că noi suntem viitori manageri mi se părea că visează, dar mă uit acum la colegii mei, din liceu sau facultate că mare dreptate a avut.

Profesorii din liceu au venit cu drag la întâlnire şi abia aşteptau să ne revadă pentru că se pare că şi noi, la rândul nostru le-am făcut o impresie puternică prin curiozitatea pe care o aveam, responsabilitatea şi bunul simţ de care am dat dovadă. Au fost cuvintele lor.

Asperităţile care au fost în relaţiile cu colegii sau profesorii de atunci s-au stins cu desăvârşire. A rămas doar bucuria revederii şi de a fi împreună pentru câteva ore cu oameni deosebiţi, oameni frumoşi, oameni calzi, OAMENI.

Pentru toţi cei cu care am fost împreună acum 20 de ani şi ne-am revăzut sau nu acum, toată stima, admiraţia şi iubirea mea.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Anunțuri