Acest tip de comunicare indirectă este des întâlnit şi, cel puţin pentru mine, a fost multă vreme enervant. Am fost reticentă să îi ascult pe oameni vorbind despre alţi oameni când aceştia nu sunt de faţă. Mi se părea nedrept să ai ceva de spus şi să nu îi spui direct persoanei la care îţi place sau nu îţi place ceva. Iar când oamenii stârneau o discuţie în grup, doar de dragul de a „diseca” o altă persoană sau comportamentul acesteia, mă blocam efectiv, pentru că nu ştiam nici ce să zic, nici nu imi plăcea ce auzeam şi mă separam din start de acei oameni.   

Şi atunci mi-am zis că ori fac eu ceva pentru a scapa de „obsesiile” mele ori mereu o să am aceasta senzaţie de separare când vine vorba de astfel de discuţii care, cu cât îmi displăceau mai mult, cu atât mai interminabile erau.

Să arunce cu pietre cine nu judecă

Îmi dau seama că eu contestam faptul că oameni se „judecă” unii pe altii, atitudine care mă scotea din sarite. Ceea ce făceam eu însămi la rândul meu era că îi judecam şi eu, ba mai mult găseam şi eu un prieten la care sa ma plâng de cât de enervanţi sunt cei care „bârfesc”. Care era diferenţa între mine şi cei al căror comportament blamam? Niciuna. Oricum nu făceam decât să accentuez o separare şi că eu aş fi mai cu moţ.

Bârfa elimina agresivitatea

Atunci am inceput să mă uit şi la alte aspecte ale acestui tip de comunicare. Nu ştiu cine a spus că bârfa elimină agresivitatea din oameni. Dacă un om este nervos pe altul şi s-ar duce să îi spună celui care l-a enervat ce îl deranjează se poate ajunge chiar şi la violenţă. Descărcându-se la un alt prieten cu ce are pe suflet şi cu ce nu îi place la persoana care l-a enervat, până când cei doi impricinaţi ajung să se întâlneasca acesta se calmează şi agresivitatea din el se elimină.

Bârfa înseamnă grija pentru o persoană

Aş adauga că este şi un mijloc de a elimina temerile, fricile, îngrijorările legate de acţiunile unei persoane.  

Sunt unele culturi în care a bârfi sau a povesti unii despre alţii este un mod de viaţă pregnant şi o preocupare curenta, mai ales pentru cei care nu au foarte multe activităţi profesionale. Până la urma am constat că, de fapt, este un mod de a exprima preocuparea pentru o persoană, grija sau teama pentru acesta, uneori dorinţa de a-l sprijini şi a căuta soluţii pentru a reuşi acest lucru.

În pace cu bârfa

În final sunt lucruri pe care nu le poţi schimba în alţii, însă ceea ce fiecare poate să schimbe este modul de a reacţiona la ceea ce nu îi place.

În momentul când reuşeşti să vezi şi celelalte aspecte, să înţelegi că şi acestea sunt modalităţi de exprimare a naturii umane, imperfectă şi frumoasă în acelaşi timp, reuşeşti să te integrezi, să glumeşti, să te exprimi pe tine însuţi şi părerile tale, indiferent de subiectul discuţiei, fără să îţi mai pese de ce zice unul sau altul, de cum arată binele sau răul, ci doar să fii atunci în conversaţie, egal cu cei din jurul tau şi impreună cu ei.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

PS Vă cer o mică Favoare: Dacă v-a placut acest articol vă rog să îl împărtăşiţi şi cu cei dragi pe e-mail, Facebook sau Twiter.  Mulţumesc mult.

Anunțuri