Archive for martie, 2011


 

 

În cadrul proiectului Avantaj la Start, am susţinut un webinar in 28.02.2011 în care am vorbit despre:

 

 

 

  • Care sunt nevoile generate de comunicare? Situaţii în care comunicăm.
  • Care sunt barierele şi blocajele în comunicare?
  • Care sunt ingredientele necesare unei comunicări de succes?
  • Conflicte. Cum reacţionez când cineva este supărat?
  • Care este secretul în a „convinge” pe cineva?
  • Cum iniţiez o discuţie astfel încât timpul să fie cel mai potrivit?
  • Crearea unor relaţii de durată, benefice.

 

Pentru a asculta seminarul click aici

Audiţie plăcută!

 

Irina Aiacoboae

Bârfă, zvonuri, şuşanale

Acest tip de comunicare indirectă este des întâlnit şi, cel puţin pentru mine, a fost multă vreme enervant. Am fost reticentă să îi ascult pe oameni vorbind despre alţi oameni când aceştia nu sunt de faţă. Mi se părea nedrept să ai ceva de spus şi să nu îi spui direct persoanei la care îţi place sau nu îţi place ceva. Iar când oamenii stârneau o discuţie în grup, doar de dragul de a „diseca” o altă persoană sau comportamentul acesteia, mă blocam efectiv, pentru că nu ştiam nici ce să zic, nici nu imi plăcea ce auzeam şi mă separam din start de acei oameni.   

Şi atunci mi-am zis că ori fac eu ceva pentru a scapa de „obsesiile” mele ori mereu o să am aceasta senzaţie de separare când vine vorba de astfel de discuţii care, cu cât îmi displăceau mai mult, cu atât mai interminabile erau.

Să arunce cu pietre cine nu judecă

Îmi dau seama că eu contestam faptul că oameni se „judecă” unii pe altii, atitudine care mă scotea din sarite. Ceea ce făceam eu însămi la rândul meu era că îi judecam şi eu, ba mai mult găseam şi eu un prieten la care sa ma plâng de cât de enervanţi sunt cei care „bârfesc”. Care era diferenţa între mine şi cei al căror comportament blamam? Niciuna. Oricum nu făceam decât să accentuez o separare şi că eu aş fi mai cu moţ.

Bârfa elimina agresivitatea

Atunci am inceput să mă uit şi la alte aspecte ale acestui tip de comunicare. Nu ştiu cine a spus că bârfa elimină agresivitatea din oameni. Dacă un om este nervos pe altul şi s-ar duce să îi spună celui care l-a enervat ce îl deranjează se poate ajunge chiar şi la violenţă. Descărcându-se la un alt prieten cu ce are pe suflet şi cu ce nu îi place la persoana care l-a enervat, până când cei doi impricinaţi ajung să se întâlneasca acesta se calmează şi agresivitatea din el se elimină.

Bârfa înseamnă grija pentru o persoană

Aş adauga că este şi un mijloc de a elimina temerile, fricile, îngrijorările legate de acţiunile unei persoane.  

Sunt unele culturi în care a bârfi sau a povesti unii despre alţii este un mod de viaţă pregnant şi o preocupare curenta, mai ales pentru cei care nu au foarte multe activităţi profesionale. Până la urma am constat că, de fapt, este un mod de a exprima preocuparea pentru o persoană, grija sau teama pentru acesta, uneori dorinţa de a-l sprijini şi a căuta soluţii pentru a reuşi acest lucru.

În pace cu bârfa

În final sunt lucruri pe care nu le poţi schimba în alţii, însă ceea ce fiecare poate să schimbe este modul de a reacţiona la ceea ce nu îi place.

În momentul când reuşeşti să vezi şi celelalte aspecte, să înţelegi că şi acestea sunt modalităţi de exprimare a naturii umane, imperfectă şi frumoasă în acelaşi timp, reuşeşti să te integrezi, să glumeşti, să te exprimi pe tine însuţi şi părerile tale, indiferent de subiectul discuţiei, fără să îţi mai pese de ce zice unul sau altul, de cum arată binele sau răul, ci doar să fii atunci în conversaţie, egal cu cei din jurul tau şi impreună cu ei.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

PS Vă cer o mică Favoare: Dacă v-a placut acest articol vă rog să îl împărtăşiţi şi cu cei dragi pe e-mail, Facebook sau Twiter.  Mulţumesc mult.

Odata cu incheierea Saptamanii Internationale de Coaching putem spune ca initiativa noastra de ne alatura celor care au sarbatorit acest eveniment a avut succes.

In cadrul acestei saptamani au fost oferite 39 sesiuni de coaching.

Multumim celor care s-au oferit voluntari in acest proiect.

Scopul acestei initiative a fost atins – inca 39 de persoane au avut o experienta de coaching intelegand si beneficiind direct de perspectivele si avantajele pe care coaching-ul le ofera in ceea ce priveste dezvoltarea personala.

Pentru a citi cateva marturii click aici. Alte marturii vor fi adaugate pe masura ce le vom avea.

Articol preluat de la http://www.coachfederation.ro/index.php/saptamana-internationala-de-coaching-bilant/

Ascultă ghidarea interioară

Acum cateva zile m-am trezit cu dureri cervicale din ce in ce mai mari şi mi-am zis că ajunge, e momentul să mă ocup în profunzime să văd despre ce e vorba aici. Ca să nu mai pierd timpul arunc o privire în cartea lui Valeriu Popa unde ştiam că identificase deja cauzele problemelor de sănătate şi scrisese deja soluţiile exact la ce mă interesa pe mine, vertebrele cervicale.

La capitolul cauze autorul a scris: reprimarea flexibiliăţii, refuzul de a vedea şi alte părţi ale problemei, rigiditate, încăpăţinare.

La soluţii, contrariul celor de mai sus: flexibilitate şi a privi în toate direcţiile cu iubire.

 

Stabilirea unei intenţii clare.

Am început să mă întreb cum ar arată flexibilitatea pentru mine şi să las subconştientul să mă surprindă în câte feluri ar putea să apară în viaţa mea flexibilitatea şi sub ce forme. Să fiu curioasă să văd lucruri la care poate nu m-am gandit până acum şi nu le-am văzut. Din când în când imi aduceam aminte de intenţia mea şi, continuând să fac relaxat ceea ce făceam, să mă surprind că apar lucruri ca urmare a intenţiei mele. Aceasta este o practică deprinsă la cursul de Fotocitire, care imi e de folos în multe aspecte ale vieţii mele.  

Combinarea activităţilor

În primul rând am constatat că atunci când stau mai multă vreme într-o activitate obosesc, devin irascibilă şi imi piere cheful de a o face. Am constat că devin mai eficientă dacă mă concentrez pe o activitate atât cât imi permite ritmul intern şi, când devin plictisită şi am nevoie de recreere, să trec imediat la altceva, la altă activitate. În felul acesta, imi păstrez interesul, pasiunea şi plăcerea de a face un anumit lucru şi sunt eficientă pentru că acel timp este folosit la maxim. Fac tot ceea ce mi-am propus să fac, doar că fac din fiecare atât cât simt la momentul respectiv.

Interesant este că au dispărut lucrurile importante sau urgente şi şi-au găsit locul şi acele lucruri amânate de ceva vreme, mai mărunte, dar care totuşi trenau undeva şi îşi cereau rezolvarea.

Trecănd cu uşurinţă de la o activitate la alta, am realizat o mulţime de activităţi şi nu am mai simţit nici o oboseală, ci pot să spun că m-am odihnit în tot timpul acesta. Nu mai era nimic care „trebuia” făcut sau de grăbit de finalizat pentru a ajunge să fac altceva, ci doar lucrul în sine de care mă ocupam. Mă refer aici la orice tip de activităţi, de la cele legate de job, carieră, la cele administrative din casă.

Flexibilitate în comunicare

Deşi nu sunt neapărat de acord cu tine, pot să accept cu uşurinţă acum că ai dreptate. Şi, Doamne, ce uşoară mi se pare viaţa când te las să ai dreptate, chiar dacă ştiu şi că ai putea vedea şi alte puncte de vedere, pe care pot să ţi le prezint, să te ascult, să te înţeleg şi să nu mă supăr când alegi să vezi doar anumite aspecte ale vieţii. Poate la fel fac şi eu.

Deschidere în carieră

Da, ştiu ce imi place şi unde si cum am rezultatele cele mai bune. Am insă multe posibilităţi în faţă, din care la un moment dat încercam să aleg, mai bine zis să decid care mi se potriveşte cel mai bine. Si nu era momentul decât pentru a fi deschisă pentru mai multe opţiuni, care toate par atractive şi pe măsură ce apar oferte concrete ajustez evoluţia mea.

Mi-am dat seama că aici m-a inspirat o clientă pe care am antrenat-o la un moment dat. Avea în faţă o serie de posibilităţi legate de carieră, dar care păreau la început că ori nu i se potrivesc, ori că nu sunt realizabile şi nu ştia ce să aleagă. După o oră de explorat fiecare variantă în parte şi văzut ce înseamnă pentru ea fiecare lucru la care se gândea, am rămas surprinsă că, de fapt, în momentul respectiv clienta a constatat că nu era de luat nici o decizie şi era încântată că orice ar fi ales pe parcurs ar fi fost spre binele ei, iar ceea ce îşi dorea se vedea acum mai clar, mai uşor şi mai atractiv.

Unul dintre lucrurile pe care le iubesc la meseria de Antrenor este că eu în primul rând am posibilitatea de a învăţa de la clienţii mei.

Variaţie în a cere sprijin

Am rugat o prietenă să mă sprijine să realizez o muncă destul de migăloasă pe un text de 100 de pagini. După primele 5 pagini a cedat psihic şi mi-a zis că e prea mult. Atunci am gasit 5 prieteni pe care i-am rugat să lucrăm împreună şi să mă sprijine să finalizez materialul, astfel încât nu mai e o corvoadă pentru nimeni, este accesibil şi pot să o facă în timpul liber.

Mişcare.

Pentru cei care suferă de dureri cervicale, unul din motivele concrete este că stau multă vreme privind ţintă la eran. Profit acum de orice imi distrage atenţia în jur, de la vorbele auzite în jur, la apelul telefonului, la o altă activitate, pentru a petrece câteva minute cu ochii şi corpul în altă parte decât în ecranul calculatorului.

Nu ştiu cine va fi, dar ştiu ce imi doresc.

Ştiu ce îmi doresc de la o relaţie cu un partener de viaţă. Am constatat însă că nu mă ajută să stau să aştept la nesfârşit ca celălat să îşi îndeplinească promisiunile şi că atâta vreme cât nu există angajamente clare în relaţia noastră pot să mă simt liberă să îmi urmăresc realizarea intenţiilor mele şi să găsesc acea persoană care caută acelaşi lucru ca şi mine. Şi că nu ştiu cine este, ci pot doar să fiu deschisă să văd ce apare. Lucru valabil pentru orice fel de relaţie, inclusiv de afaceri.

A fost necesar să văd ce mi se întâmplă, pentru ce nu mai puteam vorbi la un moment dat şi să îmi exprim furia si frustarea acumulate. Spunând doar ce simt şi ce îmi doresc. După ce am eliberat reziduurile acumulate, am renunţat la aşteptări şi la speranţele nerealiste, m-am simţit eliberată şi împăcată că m-am întors la mine şi la ce imi doresc eu, nu la ce îşi doresc sau aşteaptă alţii vizavi de mine sau pot să ofere.

La o zi după ce am setat intenţia de a vedea ce înseamnă flexibilitate pentru mine, durerile cervicale au încetat. Nu de tot, dar acum ştiu ce deprinderi noi am de luat în viaţa mea în permanenţă.

Pentru tine cum arată să ai flexibilitate şi deschidere în viaţa ta?

Cu drag,

Irina Aiacoboae

PS Vă cer o mică Favoare: Dacă v-a placut acest articol vă rog să îl împărtăşiţi şi cu cei dragi pe e-mail, Facebook sau Twiter.  Mulţumesc mult.

Din seria povestilor de viata vin astazi din postura celui care asculta doua persoane care se plang una de alta. Si nu este consilier, pshiholog sau nu are alta pregatire de genul acesta si nu are habar cu ce poate sa ii sprijine. Copilul care isi asculta mama spunand ca tata a facut sau nu a facut cutare lucru si apoi il asculta pe tata care spune ca mama e asa si pe dincolo. Prietenul sau prietena care isi asculta prietenul sau prietenul plangandu-se de relatia lor si unul de altul.

Tendinta de a „repara” relatii.

Pentru mine a fost frustant multa vreme sa ma simt la mijloc si sa imi dau seama ca aveam tendinta sa repar relatiile altora. Pornind de la un model paternal, apoi gasind o multime de alte ocazii sa repar alte relatii, ale prietenilor mei.

N-am de gand sa fac nici un studiu psihologic, ca nu imi foloseste la nimic sa analizez cauzele acestui comportament, dar imi foloseste sa vad efectele acestuia, astfel incat sa iau masuri.

Impactul acestei tendinte era ca niciodata nu puteam sa fiu impartiala cand ii ascultam povestind despre ce au pe suflet. In momentul cand vrei sa ajuti pe cineva sa isi rezolve problema si incepi sa ii dai sfaturi sau sa ii cauti scuze persoanei de care se plange, nu starnesti decat un val de manie mai mare si alte proteste si plangeri. Pe masura ce cauti scuze, de fapt acuzi si gasesti un vinovat in unul sau in altul. Si cum poti sa mai vorbesti cu cealalta persoana, cand de fapt tu ai scuzat-o / acuzat-o pana atunci in fata primei?

Rolul de Salvator

Cateodata avem tendinta de a salva alti oameni, relatii, sa ii ajutam cu orice pret. In afara de cei care lucreaza ca medici, pompieri, salvamontisti si salvamari, unde intradevar prin natura meseriei lor salveaza vieti, in rest e doar o aparenta ca poti salva pe cineva. Nimeni nu e neajutorat, decat in perceptia pe care o avem noi asupra celorlalti. Si fiecare stie ce e mai bine pentru el si se poate mobiliza sa isi rezolve problemele, cerand el insusi sprijin sau ajutor. Abia atunci poti sa contribui pentru ca acea persoana este deschisa si dispusa sa primeasca sprijin de la alta persoana. In rest vrea doar sa fie ascultata si inteleasa.

E relatia voastra!

Cand am realizat ca tot ma aflu la mijloc si orice as spune pic in rolul judecatorului, care da unuia sau altuia dreptate si pana la urma reusesc sa isi verse furia si nemultumirile din relatie si pe mine am zis STOP. Eu ma inteleg bine si cu tine si cu cealalta persoana. Va rog frumos, este relatia voastra, asa cum este, cu bune si cu rele, nu ma mai bagati la mijloc si nu imi mai cereti sa va tin partea unul impotriva celuilalt, ca eu una m-am saturat de rolul asta. Orice as spune pana la urma cineva iese suparat de aici si e treaba voastra cum va gestionati relatia. Si gata, am avut liniste si pace.

Si tu ai dreptate si tu ai dreptate

Undeva insa parca oprisem ca acea persoana sa imi spuna tot ce are pe suflet. Gasisem linistea mea, dar parca imi doream sa ii las posibilitatea acelei persoane sa se exprime cu tot ce o preocupa si important era sa povesteasca despre ce o framanta. Si am realizat ca de data asta pot sa o ascult fara sa mai judec, fara sa mai caut vinovati, pur si simplu sa ascult ce o doare, ce nu isi doreste, dar mai ales sa pot sa o intreb ce isi doreste, fiind foarte atenta la ce imi spune si renuntand sa gasesc eu solutii pentru aceea persoana.

Imi aminesc ca odata, dand dreptate si unuia si celuilalt, intelegand in profunzime lumea fiecaruia, pana la urma conflictul s-a rezolvat de la sine. Fiecare s-a simtit inteles si toata rezistenta pe care o resimteau unul fata de celalalt s-a dizolvat, fiind bine intelesi si ascultati de o a treia persoana.

Nu stiu ce ai putea face

Mai apare si intrebarea „ce sa fac” intr-o situatie sau alta sau cum sa gestioneze un conflict care apare.

Cel mai potrivit raspuns din partea mea s-a dovedit a fi „Nu stiu ce ai putea face, tu ce crezi ca e posibil?”

Undeva, cumva, ceva se deschide in mintea celuilalt si incepe sa caute singur solutii, nu mai sta in pozitia de neajutorat care asteapta salvarea de la o alta persoana ci isi asuma responsabilitatea pentru a solutiona acea situatie si isi ia viata in maini. Si ideile si solutiile incep sa vina.

O atitudine pozitiva

Cand am reusit sa ies din zona in care eram eu speriata de consecintele faptului ca ei aveau un conflict si sa am o atitudine pozitiva in sensul ca da, este un conflict, inteleg cum te simti, empatizez cu tine, dar nu e nici o tragedie in faptul acesta si, mai ales, nu sunt consecintele pe care ti le imaginezi, am reusit sa transmit ca totul este in regula. Prin simpla prezenta, ascultare profunda si intelegere a faptului ca, da, este posibil sa intervina si astfel de situatii si nu inseamna nimic grav, decat poate ceva la care e de gasit o solutie, de construit ceva, de invatat ceva.

Umorul

Fiind detasata de conflictul in sine, la un moment dat umorul, glumele sau ironia au ajutat de multe ori sa detensioneze un conflict si ca persoana, care era incordata, suparata sau speriata, sa se relaxeze si sa priveasca cu alti ochi situatia si sa capete o alta perspectiva asupra conflictului pe care l-a avut.

Daca am glumi mai mult, am rade de situatiile care ni se par fara iesire cateodata, am reusi sa iesim din zona aceea mult mai usor si sa gasim mai repede raspunsuri la intrebarile care ne framanta.

La cat mai multe momente de umor si voie buna! J

Cu drag,

Irina Aiacoboae

PS Va cer o mica Favoare: Daca va placut acest articol va rog sa il impartasiti si cu cei dragi pe e-mail, Facebook sau Twiter.  Multumesc mult.

%d blogeri au apreciat: