Edvard Munch - Tipatul

Acum ceva vreme am realizat ca ma blocheaza oamenii care tipa, care se cearta, care urla unul la altul sau la mine. Nu stiu ce vor. Nu stiu cu ce sa ii ajut, nu stiu de ce este nevoie sa ridice vocea ca sa ceara ceva, sau sa comunice ceva. Fiind de felul meu o fire pacifista, rar mi se intampla sa tip, poate doar sa ma enervez foarte tare, dar si atunci imi inabus sentimentele si le exprim de o forma sau alta, dar pe un ton moderat.

Chiar si daca incepeam sa tip, eu stiam ca nu e o solutie sa rezolv un conflict, pentru ca in adancul sufletului meu aveam oroare de tipete, de agresiune.

Am realizat cu timpul ca e o modalitate de descarcare a unei stari pe care o ai la un moment dat si, cu toate acestea, ceva din mine refuza cu toata fiinta sa primeasca astfel de manifestari de la oamenii din jur, pentru ca o luam personal, ca si cum eu as fi gresit cu ceva de tipa cei din jur, mai ales daca isi indreptau tipetele spre mine.

Ma deranja si cand auzeam ca in jur tipa si se cearta vecinii, nu intelegeam de ce nu isi pot rezolva conflictele pe o cale pasnica, de ce nu pot vorbi ca oamenii normali discutand ce ii deranjeaza unii la altii si solutionand diferendele dintre ei. Sau, daca au nevoie de ceva, pentru ce nu cer acel lucru pe care il vor, pe un ton decent.

Acum realizez ca simteam tipetele alea pe creier ca niste pete negre pe creier, care nu mai lasau nici un strop de culoare sa iasa la suprafata.

La un moment dat m-am gandit ce se intampla cu mine? Sunt oameni pe care ii apreciez pentru activitatea lor, pentru munca lor, pentru multe din calitatile lor (colegi, prieteni, vecini, familie) sunt oameni pe care ii admir si ii iubesc, fara nici o indoiala, dar cu toate astea ceva mai era acolo, ceva ce nu puteam deslusi.

Si atunci am vazut ca acel ceva care ma bloca in relatiile cu ei, era dispretul. Dispretul pentru faptul ca tipa, ca se cearta, ca ridica vocea, ca nu sunt capabili sa isi gestioneze emotiile. Am vazut acest lucru ca era in mine acolo, in adancul fiintei mele si oricat as fi incercat sa am liniste si pace in mine si in jurul meu, partea asta din mine care se revolta mereu aducea, de fiecare data,  alte si alte momente in care eu nu eram, nu eram in pace si in liniste si, ca in relatiile cu oamenii era ceva care inca nu era desavarsit.

I-am cerut lui Doamne Doamne sa ma ajute sa scot pata asta neagra din mine, ca eu nu mai stiu ce sa fac.

In 10 minute m-a sunat vecina sa imi ceara tigari. Vecina de care mi-e drag, cu care stau de vorba si ne sprijinim din cand in cand, dar ea si cu sotul ei aveau momente cand se certau cu alti vecini. Am invitat-o sa stam de vorba si sa fumam impreuna o tigara, era obosita, am schimbat cateva vorbe si a plecat la ea acasa. Pe parcurs imi povestise pentru ce se certase cu vecinii de alaturi si am inteles pe deplin ca nu puteau sa doarma, ca cei de alaturi faceau galagie atunci cand ei vroiau sa doarma dupa o zi lunga de munca. Atat, am inteles, nimic altceva, nu i-am mai judecat pentru una sau alta. Am realizat atunci ca ruga mi-a fost ascultata.

Urmatoarele zile, la munca am constatat ca era mai multa liniste in jur, ca nici nu mai bagam in seama daca cineva ridica vocea in jurul meu. Ca, atunci cand vreun coleg ridica vocea era suficient sa imi indrept atentia asupra lui si sa ascult ce isi doreste, sa ii inteleg tipatul, durerea, ce cauta, dupa ce striga in momentul acela. Chiar daca ridic si eu vocea acum cand cineva se adreseaza pe un ton mai ridicat, ii simt starea de spirit, nemultumirea si frustarea si ii sunt alaturi si cautam solutii indiferent pe ce ton se intampla lucrurile acestea.

Cel mai adesea, lucrurile se calmeaza repede si apele revin in matca lor, dupa ce s-au agitat suficient cat sa poata sa isi regaseasca linistea.

Singurul lucru de care au nevoie oamenii cu adevarat este sa fie ascultati si intelesi pe deplin, fie ca este vorba de o durere, de o situatie care le este neplacuta, de o nevoie pe care o au, indiferent de natura acesteia. Odata ce primesti in sufletul tau lumea celui care se deschide cu generozitate in fata ta si auzi, simti, vezi ce isi doreste acea persoana, el stie singur care ii este calea spre raspunsul lui.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Anunțuri