Ma gandeam, nu de mult, ca nu stiu cum este iertarea. Nu o simt. Cuvintele care exprima iertarea, parca nu rezoneaza cu mine. Simt vibratia de recunostinta, simt iubirea (acea caldura care trece prin corp, acea bucurie) dar parca nu simt iertarea. Si, desi se spune „precum si noi iertam gresitilor nostri” mi se pare teoretic, nu posibil pentru o fiinta umana, cel putin nu pentru mine.

In continuarea articolelor trecute, despre tiparele relationale, azi voi merge mai departe.

Obiectivul este impacarea cu mine, cu trecutul meu.

 

Ce inseamna pentru tine sa fii impacat?

Sa fiu linisitita, sa fiu relaxata, sa ma simt bine, sa simt bucuria de a trai, atunci am posibilitatea sa creez.

Ce mai inseamna sa fii impacat?

Sa iert, dar parca imi lipseste aceasta putere.

Au fost persoane pe care le-ai iertat?

Da, prietenii, familia, colegii. Mi se pare normal ca si eu si altii sa mai gresim din cand in cand.

Si am mai simtit, totusi, iertarea atunci cand m-am conectat la mine si la sinele meu suprem si mi-am dat seama cat negativism i-am trimis de-a lungul vieti (vietilor poate) si i-am cerut iertare. Atunci am simtit cum lacrimile curata ce era blocat acolo.

Pe cine nu ai iertat?

Cred ca in general pe oamenii de la care am avut asteptari, cu care am stabilit lucruri in comun, care au facut promisiuni si care nu s-au realizat atunci cand ni le-am propus. Si, cred ca nu intamplator, au mai revenit in viata mea, pentru a le da o alta sansa de a-i ierta sau pentru a-mi aminti ce lucruri mai aveam eu de curatat in relatia cu ei.

Cine crezi ca are aceasta putere de a ierta?

Dumnezeu / Universul / o forta supranaturala, nu stiu, dar aceasta mi se pare supraomenesc.

Daca Dumnezeu / Universul  ti-ar da aceasta putere supraomeneasca de a ierta total si profund, care ar fi atitudinea ta vizavi de acele persoane care te-au dezamagit?

Hmm, nu stiu. Cred ca nu as mai vedea faptele persoanelor respective ca pe o greseala fata de mine, ci ca pe o alegere a lor in momentul respectiv, iar respectiva alegere a fost tot ce au putut ei sa faca la momentul respectiv si nu as mai lua-o personal. Ca suferinta pe care am trait-o la momentul respectiv era doar ca urmare a faptului ca luam faptele respective ca pe un afront la persoana mea, cand ceea ce se intampla de fapt avea de a face cu viata omului respectiv si cu modul lui de a gandi si a privi lucrurile. Da, erau lucruri pe care eu le atrageam si blocajele pe care eu le aveam de curatat.

Ar fi ceva diferit pentrut tine in modul acesta de a privi?

Da, pentru ca atunci atentia mea nu ar mai fi asupra persoanelor respective ci asupra mea. Si ca, imi dau seama ca as putea fi ranita decat doar daca ma las eu ranita si ma las victima vietii. Si ca e cazul sa renunt la sensibilitatea care permite sa ma las dezamagita. Sa fiu reponsabila de ce mi se intampla si constienta.

Au fost momente cand te-ai simtit impacata?

Da. Au fost destule si sunt din ce in ce mai multe, in care am simtit linistea si impacarea, dar apoi au iesit alte lucruri la suprafata cu care a trebuit sa curat (sa elimin blocajele). Am senzatia ca aceasta curatenie este la fel cu spalatul vaselor, mananci in ele, dupa, este necesar sa le speli. Si, cu cat le lasi mai mult cu atat ai mai mult de frecat la ele.

Ce inseamna pentru tine blocaj?

Sa observ ca un lucru mi se repeta, sau ca nu ma simt completa vizavi de o situatie din trecut. Complet insemnand ca ar mai fi trebuit sa fie ceva acolo, un raspuns, o explicatie un alt final.

Mai inseamna ca nu am suficient curaj sa fac ceva, pentru ca ma gandesc ca mi se poate intampla ceva neplacut.

Cum poti sa depasesti blocajele?

Sa fac acele lucruri de care mi-e teama, sa ma uit, sa analizez si sa vad ce pot sa fac data viitoare mai bine sau la care ganduri este necesar sa renunt, despre mine, despre altii, despre ce ar trebui sa iasa.

Ce crezi ca ar mai lipsi sa completezi aceste relatii?

Sa le pun un final in mintea mea. Oricare ar fi el, de preferinta cel care este, asa cum este.

Mai sunt si alte lucruri nefinalizate in viata?

Oho, da. In multe domenii, in care sunt in tranzitie. Picturile mele pe care le am pana acum sunt nefinalizate, examenele pe care le-am inceput, unele relatii care sunt in suspans ca nu se stie exact ce exista acolo, ce vrea fiecare de la fiecare, etc.

Cu ce incepi sa finalizezi?

Cu acest articol si cu curatenia in casa de saptamana aceasta, dupa care o sa vad lucrurile cum se aseaza de la sine.

Ce iti doresti acum?

Sa imi pastrez starea de bine si de creativitate, aceasta este ceea ce ma implineste.

Cum crezi ca ai putea pastra starea de bine?

Sa ma fac curatator de meserie! Glumesc. Dar, atunci cand apare ceva ce simt ca ma blocheaza, ma supara, ma deranjeaza, sa ma uit ce este acolo, in subconstientul meu si sa scot acel lucru din spatiul meu si ma conectez din nou la visele mele si la bucuria de a trai. 

Ce iti mai da acest lucru?

Imi da libertate, pentru ca starea mea de bine, linistea si bucuria nu depind de altcineva decat de mine si de dorinta mea de a fi in armonie cu mine si de a-mi urma visele, toate cate sunt ele. Si mai imi da senzatia ca am timp si ca, toate se intampla, atunci cand este momentul sa se intample, pe masura ce actionez cu curaj, vad ce se intampla, ce apare, pe masura ce curat spatiul si blocajele.

Observ ca, totusi ai simtit vibratia de iertare, atunci cand te-ai adresat sinelui tau suprem, ca intelegi ca eliminarea blocajelor (impacarea cu trecutul) este un proces de constientizare care, in momentul de fata, nu stii cand se termina si asta o poti realiza doar actionand in directia viselor tale, ca ai putere si libertate atunci cand lucrezi cu tine si faci ce iti place.  Si ca e cazul sa incepi sa finalizezi lucrurile pe care le-ai inceput.

Da, multumesc. J

Despre ce vrei sa vorbim data viitoare?

Despre cum cum sa scot din subconstientul meu faptul ca uneori ma simt folosita si cum sa renunt la chestia asta. Sa invat cand sa spun da, cand sa spun nu, sa ma ascult pe mine.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Live your Life with Love

Anunțuri