Dupa zile intregi de ploaie, care mi-au lasat urme pe ferestre, m-am hotarat in sfarsit sa le spal. Mai ploua, nu mai ploua, nu le mai suport asa, le vreau curate si sa vad prin ele limpede, nu ca prin ceata.

Acum ma gandesc la ceata pe care o avem pe creier cateodata, confuzia, lipsa de responsabilitate cand afirmi ca nu stii ce iti doresti sau daca stii, gasesti scuze pentru care acel lucru nu e posibil si astepti sa treaca timpul, ca poate, poate se va intampla ceva.

Nu se va intampla nimic, daca nu stii cine esti si nu faci ceea ce ai de facut ca sa ajungi acolo unde ti-ai propus sa ajungi.

Incertitudinea poate fi utila atunci cand cauti solutiile, pentru ca esti deschis sa primesti si sa gasesti orice solutie, dincolo de ceea ce stii deja ca este posibil.

Uneori nu stii ce sa faci si alegi sa vorbesti cu cineva, astfel incat sa te limpezesti si sa iti gasesti solutia potrivita. Zilele trecute am avut o ora de coaching cu un tanar ambitios, care stia ca doreste sa isi urmeze drumul, doar ca in momentul acela avea de facut o alegere cu implicatii pe toate planurile, care ii schimba tot cursul vietii, si nu vedea inca care ar fi fost decizia potrivita pentru el. Punand doar intrebari, la final imi spune fericit ca stia ce are de facut acum: „ce usor a fost, solutia era in fata mea, doar eu nu o vedeam”.

Indiferent de ce ni se intampla sau ce avem de facut, toate se petrec in mintea noastra si ca sa poti sa ei o decizie, este necesar sa te detasezi si sa te uiti de undeva de sus la tot peisajul ca sa poti sa ajungi la inima ta si sa nu stai doar in minte.

Am avut un conflict la un moment dat cu cineva si, desi stiam starea celuilalt nu era din pricina mea (desi as fi putut si eu sa fac si altceva), nu reuseam sa ma detasez si sa imi eliberez mintea de emotiile negative. Atunci m-am gandit, daca ar fi sa fie altcineva in locul meu si sa aud despre aceasta situatie ca i s-a intamplat altcuiva si imi povesteste mie lucrurile acestea, cum as reactiona? Brusc, m-am ridicat deasupra cutiei cu emotii si ganduri si am putut sa vad ca nu e ceva personal si sa imi linistesc mintea. Uneori e nevoie sa te ierti pentru acelasi lucru, din nou si din nou, pana termini cu sentimentul de vinovatie pe care il porti dupa tine, poate de ani de zile.

Cineva imi povestea ca isi doreste sa antreneze oameni, dar nu stia daca oamenii ar crede ca ea este capabila sa sa faca acest lucru. Increderea oamenilor in tine vine din increderea ta in tine si nu invers, sau mai bine zis, atunci cand stii cine esti si ce iti place sa faci atragi oamenii, ei vin si te cauta pe tine si iti cer sa ii antrenezi, sa le oferi serviciile sau produsele pe care le ai. E necesar sa deschizi tu gura si sa iti oferi serviciile? Fa-o, nu ai de unde sa stii cine va cumpara.

Cand m-am apucat de scris, acum 9 luni, am primit diverse feed-back-uri, de la aprecieri, la critici, chiar din partea persoanelor dragi mie. Au fost persoane care au fost surprinse ca eu sunt coach si ca, dupa parerea lor, ar mai fi trebuit sa fac inca vreo 10 cursuri pana sa stiu cine sunt si ce pot sa fac. Poate ca cel mai mult de furca am avut cu momentele in care eu insami ma confruntam cu neincrederea in cine sunt si, nu a fost usor, ca aveam, nu aveam dispozitia necesara, sa fiu o prezenta constanta, saptamanala, pe blog, sa scriu si sa motivez oamenii. De fapt, odata facand lucrul acesta, ma ridicam pe mine si construiam cine sunt eu. De cine a depins sa trec peste toate lucrurile care imi spuneau ca nu e posibil?

In prezent antrenez, am dat un interviu pentru TVR Info despre life-coaching ca metoda de atragere a abundentei, din octombrie 2009 pana in iunie 2010 am aproximativ 5800 de vizite pe blog, articolele mele de pe www.3ner.ro au, in medie, 300-400 de afisari, unul din ele cu 1495 de afisari si sunt mandra ca sunt in echipa „Avantaj la start online” si scriu articole de dezvoltare personala adolescentilor care pornesc in viata.

Am multumirea ca ale mele cuvinte au impact si sprijina oamenii sa se ridice, sa evolueze, sa mearga mai departe, sa se descopere, iar eu odata cu cei din jurul meu.

De cate ori asculti ce spun altii, parerea lor ca nu e posibil sa reusesti intr-un domeniu sau altul? De cate ori iti asculti mintea care iti spune verzi si uscate, doar, doar nu vei gasi curajul sa faci lucrurile de care ti-e teama?

Cand reusesti sa iesi din cutie, sa iti gasesti linistea, sa faci ceea ce ai de facut, sa ei actiunile necesare, iti gasesti implinirea si multumirea din orice lucru marunt, care te bucura si te motiveaza pe zi ce trece.

Uitandu-se in urma, la cariera lui, un om de afaceri de succes spunea acum, ca si-ar fi dorit sa fi avut mai multa incredere in drumul pe care il avea de parcus pana a ajuns la nivelul la care a ajuns.

Inainte de a face un pas ai in fata teama de necunoscut, dupa ce l-ai facut deja devine parte din tine si o experienta din care inveti si construiesti.

Am increderea ca noi, toti, gasim sprijinul si suportul necesar pentru ceea ce ne dorim, atunci cand este nevoie si suntem deschisi si dispusi sa il primim, in orice forma poate sa apara.

Cu drag,

Irina

Anunțuri