In ultimele zile am experimentat o stare de confuzie totala, lipsa de motivatie si concentrare pe ce mi-am propus sa fac. Si cu cat am o lista mai multa de activitati cu atat mai imprastiata eram si saream de la una la alta, fara sa duc lucrurile mai importante la capat.
Ma tot intrebam ce e cu mine, de unde vine lipsa asta de concentrare si cu cat incercam sa inteleg mai mult ce e cu mine si ce e pe fundalul acestor emotii cu atat eram mai departe de a afla ce e acolo.
Dau drumul la control.
M-am prins ca incerc sa imi controlez starile si le rezist, asa ca le-am lasat sa fie si pur si simple mi-am zis sunt in afara oricarui control si, daca mintea mea nu poate intelege pe moment ce se intampla, las lucrurile sa evolueze si inspiratia sa vina.
Mi-era clar ca sunt intr-un spatiu de incertitudine si confuzie, nu cu ce imi doresc, ci cum sa ajung acolo unde imi doresc si mi-am propus.
Ce lipseste?
Relaxare. Mi-am pus muzica. M-am apucat de pictat, fara nici un gand, fara nici o intentie, doar eu cu culorile mele.
Conectare.
M-am conectat la spatiul unor coachi sau persoane din viata mea care ma inspira si, pur si simplu mi-am imaginat ca eu sunt in conversatie cu ei si ca sunt sursa mea de inspiratie. Si atat. Am lasat lucrurile acolo.
M-am intors in mine si m-am conectat la sinele meu (practica Ho’ponopono) si, acolo am vazut ca era liniste si pace, care m-a surprins si, brusc, am vazut niste asteptari pe care le am de la mine si care nu imi dau pace si libertate in ceea ce fac.
Asteptari versus Motivatie.
Mi-am demonstrat mie si celor din jurul meu ca pot sa fac ceea ce mi-am propus sa fac si ce ma inspira si acum, presiunea asteptarilor mele de la mine statea intre mine si obiective. Pierdusem motivatia, care nici macar nu spune ca trebuie sa fac ceva sau sa demonstrez ceva, ci lucrurile vin de la sine atunci cand esti inspirat de a face ceva, dar lucrurile nu mai veneau de la sine, dat fiind faptul ca ego-ul meu preluase controlul asupra sinelui.
Constientizare e curativa.
Faptul ca am vazut ce era pe fundal, m-a eliberat de povara pe care mi-o creasem.
M-am adus inapoi cand lucrurile au functionat si mi-am amintit ca atunci, porneam din spatiul de a impartasi pur si simplu ce ma inspira, fara asteptari si atunci lucrurile au inceput sa creasca, sa prinda contur.
Aha!
Ce bine e sa fii constient cand te faultezi singur si ca poti sa revii la cel care Esti. Si, cred ca nimeni nu isi doreste sa stea prea mult intr-un spatiu lipsit de putere si energie. Chiar daca poate, sunt inevitabile si lucurile acestea, depinde de noi cat le lasam sa fie.

Intrebari pentru tine, cititorule.

Care e motivatia ta?
Ce sunt pentru tine asteptarile?
Tu cum procedezi cand te simti fara motivatie?
Cum vezi ce lipseste?
Cand functioneaza pentru tine lucrurile?
Cand nu functioneaza cum te aduci inapoi in spatiul in care le faci sa functioneze?
Cine te inspira? Cum te ridici?

Irina Aiacoboae
POI

Anunțuri