Când simţi că ceea ce este
E preaplin şi te cufunzi în trup
Când te trezeşti în siguranţă cu tine
Şi pereţii nu îţi mai sunt ziduri
Când zborul ţi-e pasăre fidelă
Şi destinaţia iubirea
Când fragilitatea şi ale ei forme
Nu te mai sperie
Când nu defineşti temporalitatea
Şi îţi rezervi călătoria
Când nimic nu e lipsit de importanţă
Şi orice motiv e bun să cunoşti
Când ai rolul principal în basmul favorit
Şi totuşi nu e despre tine
Când paradoxurile încep să prindă sens
Şi lumea de cunoaştere e plină
Când nu aştepţi să se întâmple ceva
Şi eşti atent şi alert la orice
Când treci de la consumator la creator
Îţi ei distanţă şi te simţi mai aproape
Când nu e vorba de schimbare fiindcă
E ceva în neregulă
Când nu contează ce vreau eu sau tu
Ci contează ce vrem amândoi
Când alegi să te predai şi să ai încredere
Nu există final
Irina-Elena Aiacoboae
