Îmbrăţişări de Crăciun

 

E vremea când putem să ne îmbrăţişăm şi să ne urăm sărbători fericite. E vremea când avem un motiv să ne strângem în braţe şi să simţim căldura umană şi puterea atingerii unei fiinţe omeneşti. Şi să o facem cu bucurie, generozitate, fiindcă spiritul sărbătorilor ne dă libertatea să ne apropiem unii de alţii.

 

Ne e greu uneori să ne atingem unii pe alţii, punem distanţe între noi invizibile, ne îndepărtăm unii de alţii fără să realizăm când şi cum o facem. Ştiu că atunci când simţi tristeţea sau neputinţa unui om o îmbrăţişare i-ar prinde cel mai bine în acel moment, dar propria distanţă nu îţi permite întotdeauna să îţi dai voie să deschizi spaţiul cu acel om. Cred că cel mai de folos mi-a fost în momentele de tristeţe şi deznădejde să fiu lăsată să mă descarc şi ţinută în braţe sau pur şi simplu să simt că cineva îmi şterge lacrimile.

 

Zilele astea avem motive de bucurie să ne ţinem în braţe, poate chiar câteva secunde, atât cât ne permite deschiderea spre sufletul celuilalt om.

Am avut multe momente când m-am gândit cum să mă duc să îmbrăţişez oamenii care îmi sunt dragi, dar parcă mi-era teamă să o fac şi până la urmă m-am dus şi am schimbat gânduri, dorinţe, lucruri de suflet.

Am văzut alţi oameni care s-au oprit în uşă să ne ureze lucruri frumoase şi am simţit că nu îndrăznesc să se apropie, ca şi mine şi atunci am alergat eu să îi îmbrăţişez şi am primit cea mai caldă şi fericită îmbrăţişare.

Am văzut un om îmbrăţişând colega care face curăţenie în birou la plecare şi la care eu nu mă gândisem. După ce mi-a povestit cum era Crăciunul pentru ea în vremea copilăriei, în timp ce rânduia lucrurile prin birou, m-am dus şi eu să o iau în braţe şi să mă bucur alături de ea.

 

Cu o colegă am povestit cum a fost anul care tocmai trece. A început cam scârţâit dar s-a terminat cu bine, aşa că următorul an nu poate fi decât foarte bine. Pentru 2012, ea a spus că va fi un an apocaliptic, ceea ce pe mine m-a inspirat aşa de tare că ne-am urat reciproc un an apocaliptic! S-a răsturnat şi cana de cafea de pe birou de la aşa urare !

 

La cât mai multe îmbrăţişări, cu sau fără motive, în 2012!

 

Irina-Elena Aiacoboae

Primiţi cu Colindul?

Alo, alo, prieteni dragi,

Staţi puţin şi respiraţi,

Printre mailuri, telefoane,

Obligaţii şi canoane

 

Vin cu un strop de voioşie

Ce tot anul să ne ţie

Vin cu pace şi iubire

Când n-o fi cu armonie

 

Vin cu daruri şi cadouri

Brazi verzi, copilărie

Vin cu cântec şi cu joc

Hai să întinerim la loc.

 

Sărbători fericite şi un An nou prosper în suflet şi pe masă!

 

Cu mult drag,

 

Irina Aiacoboae

Noapte magică

Fie că mă numesc Zeiţă, Coach, Consilier,

Prima Doamnă, Mărie sau

Mama lui Ştefan cel Mare

Atingerea mea e magică, pentru că tu, Fiule

Ai venit să mă înveţi ca eşti parte din Divin

Şi ca eu nu sunt “divină” de nimic

Ci doar am venit să te dărui Lumii,

Să pun reflectoarele pe Tine să străluceşti
Şi Sunt ca şi tine, energie, iubire,

Inspiraţie, respiraţie.

 

Am venit pentru că ai nevoie de un Om

Care să te înfrunte,

Un Om care să te iubească şi când greşeşti

Şi când faci lucruri măreţe,

Un Om care să ştie să cânte note înalte şi

Să coboare pe tonuri dulci,

Să îţi mângâie mâinile îngheţate de frig

Pentru că ai fost să pregăteşti maşina cu care

Ne conduci înapoi spre Casă,

Să îţi mângâie coloana încovoiată

Pentru că ai luat din generaţie în generaţie

Asupra ta poverile acestei lumi.

Dă-mi voie să împart cu Tine

Pânza albă pe care colorăm vise

Dă-mi pensula să trag dungi zi de zi

Până când terminăm de scris Istoria.

 

Dă-mi voie să îţi fiu aproape şi alături

Pentru că simt de ce ai nevoie

Chiar fără să rosteşti sau să ştii tu însuţi,

E suficient că îmi dai indicii despre ce vrei

Şi îţi dau inspiraţie, linişte, zâmbet.

 

Tu ai ceea ce mie îmi lipseşte

Ai cealaltă faţă a monedei,

A bănuţului auriu sau argintiu

Pe care îl primeam când colindam

În numele Tău.

 

Ma duc să visez, ştiu că visele mele

Ori mă vindecă, ori se adeveresc.

Îmi pun gândurile şi ruga în palme

Şi aprind o lumină în Noaptea magică,

O Lumină care să îţi vegheze drumul,

Sufletul, inima, privirea.

 

Irina-Elena Aiacoboae

Aici, acum

Salvador Dalí - Persistenţa memoriei

 

Nu mai sunt gardianul timpului

Poate să zacă pe noptieră liniştit

Poate să se scurgă la origini

Nu mai respect nici un protocol.

 

Insistenţa s-a transformat în Persistenţă

Tot ce am de făcut este să curăţ Memoria

Refresh, delete all cookies, temporary files,

M-am dilatat, extins, sunt imposibil de controlat.

 

Mă mai încearcă senzaţia de uscăciune

Dar mă colorez, mă înmoi în ulei şi tempera,

Stânga nu ştie încă ce face dreapta

Mută durerea de pe o parte pe alta.

 

Te ascult, te recunosc, te validez,

Nu mai sunt 50%, suntem întreg,

Nu am nevoie de cuvinte să te simt

Putem să tăcem în orice loc, timp, spaţiu.

 

Poate Shakespeare a fost femeie,

Nescafe 3 în 1 e de pe alte meleaguri

Mesagerul din secolul 21 poartă numele de

Connecting people.

 

Nu am credit, folosesc Portocaliu

Ca să te sun. Inspiraţia e în mişcare

Timpul e nepreţuit, cartea are preţ

Prin magia cuvintelor cu care te ating

Dă la o parte forma, primeşte fondul.

 

Doar un strop de credinţă şi trăiesc

Atemporal, fără griji.

Fiindcă sunt un melancolic perfect

În care se ascunde un strateg desăvârşit

Înconjurat de ceata lui de arhangheli.

 

De trei Gabrieli a fost nevoie ca să văd

Că licitam într-una locul de lângă Mine.

Am prins aripi, pot să rostesc ce cred,

Fiindcă şi ce crezi tu e la fel de adevărat,

Suntem în Comunicare.

 

Irina-Elena Aiacoboae

Precum în Cer aşa şi pe Pământ

Escrocherie sentimentală cu pierderi financiare IV

Ce ai mai învăţat din experienţa respectivă?

 

Cred că unul din primele lucruri pe care le-am realizat atunci a fost că ceea ce făcuse individul respectiv nu era ceva personal. El îşi alesese să îşi câştige existenţa practicând meseria de escroc, exploatând dorinţele imediate ale femeilor de dragoste, nerăbdarea şi neatenţia lor. Gândul ăsta m-a făcut să mă detaşez de propria mea experienţă, să încep să gândesc limpede şi chiar să îl iert. Faptul că eu am interacţionat cu el la maniera aceasta pentru mine însemna că eu am de învăţat nişte lecţii, pe care altădată le-am ignorat. Acum pe lângă dezamăgirea sentimentală aveam de învăţat şi o lecţie financiară pe care am plăti-o cu vârf şi îndesat. Probabil că altfel nu aş fi început să mă trezesc la maniera asta.

Faptul că l-am iertat nu m-a făcut să îmi spun că o să îl pedepseasca Cineva acolo Sus pentru asta, decât pentru un moment. Atâta vreme cât pe Pâmânt există instituţii abilitate să stabilească o pedeapsă pentru o infracţiune de tâlhărie săvârşită e treaba mea să cer lucrul acesta acolo unde trăiesc şi nu să las altuiva sarcina asta.

Am aflat atunci că un escroc nu insistă. El propune odată, pentru că aşa cum zicea poliţistul, chiar dacă una refuză sunt multe gâşte de unde îşi poate găsi o victimă.

M-am întrebat care a fost gândul premergător acestei întâlniri. Observasem că nu o dată bărbaţii dispăreau brusc din viaţa mea pentru o perioadă. Atunci mi-am zis că că probabil şi eu fac acelaşi lucru şi Eu o să stau într-o relaţie. Numai că am stat ca o stâncă exact în relaţia cu un infractor. Nu m-am clintit, nu am văzut, nu am vrut să aud nimic, am mers până la capăt cu ochii închişi. Am stabilit de la început condiţiile de întâlnire şi ziua şi chiar şi atunci când am avut ezitări el a reuşit să mă întoarcă la planul iniţial. Pentru că şi eu mă ţineam cu dinţii de reguli stabilite de la bun început.

Nu ştiam ce înseamnă să fii flexibil, să negociez, să spun Nu într-o relaţie. Nu ştiam cât vreau să dau, până unde, care îmi sunt limitele, care îmi sunt condiţiile. Nu ştiam cum funcţionez eu, cum aş fi putut şti cum funcţionează altcineva?

Ai schimbat ceva de atunci?

Da, sunt mult mai flexibilă şi mai deschisă. Ascult, văd ce îmi convine, ce nu, negociez o soluţie comună atunci când este posibilă, accept că uneori pot să nu înţeleg un om, aşa cum nici eu nu sunt înţeleasă câteodată şi să mergem mai departe.

 

 

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viaţă